Cercetările sugerează că bărbaţii şi femeile diferă în ceea ce priveşte experienţa durerii, dar până acum oamenii de ştiinţă nu au descoperit de ce.
Într-un studiu recent publicat în revista BRAIN, cercetătorii americani de la Universitatea de Ştiinţe ale Sănătăţii din Arizona au devenit primii care au identificat diferenţe funcţionale între sexe în nociceptoare, celulele nervoase specializate care detectează durerea.
Descoperirile susţin punerea în aplicare a unei abordări bazate pe medicina de precizie care consideră sexul pacientului ca fiind fundamental pentru alegerea tratamentului de gestionare a durerii.
„Din punct de vedere conceptual, această lucrare reprezintă un mare progres în ceea ce priveşte modul în care durerea poate fi produsă la bărbaţi şi femei”, a declarat într-un comunicat prof. Frank Porreca, director de cercetare al Centrului pentru durere şi dependenţă şi şeful departamentului de farmacologie la colegiul medical UArizona - Tucson.
„Rezultatele studiului au fost izbitor de consistente şi susţin concluzia remarcabilă că nociceptorii, componentele fundamentale ale durerii, sunt diferite la bărbaţi şi femei", scriu autorii, subliniind oportunitatea de a trata durerea în mod specific şi potenţial mai bine la bărbaţi şi la femei.
Echipa de cercetători şi-a concentrat studiul asupra excitabilităţii celulelor nociceptoare situate în apropierea măduvei spinării, în ganglionul radicular dorsal.
Nociceptorii, atunci când sunt activaţi de leziuni sau răni, trimit un semnal prin măduva spinării către creier care are ca rezultat percepţia durerii. Nociceptorii sunt, de asemenea, adaptabili în ceea ce priveşte răspunsul lor la leziuni.
De exemplu, atingerea unei sobe fierbinţi este un stimul de intensitate mare, în timp ce un guler de cămaşă care freacă o arsură de la soare este de intensitate mică, dar ambele produc percepţia durerii. În contexte de rănire, cum ar fi arsurile solare, medicamentele pentru durere, inclusiv medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, acţionează prin normalizarea pragului de activare a nociceptorilor, blocând astfel durerea produsă de stimuli de intensitate scăzută.
Urmărind cercetările anterioare privind relaţia dintre durerea cronică şi somn, diferenţele neaşteptate între sexe au determinat echipa să aleagă pentru acest studiu două substanţe: prolactina şi orexina B.
Prolactina este un hormon responsabil de lactaţie şi de dezvoltarea ţesutului mamar; orexina este un neurotransmiţător care ajută la promovarea stării de alertă. Cu toate acestea, atât prolactina, cât şi orexina au multe alte funcţii care abia acum sunt dezvăluite.
Echipa de cercetători a folosit mostre de ţesut de la şoareci masculi şi femele, primate neumane şi oameni pentru a testa efectul prolactinei şi orexinei B asupra pragurilor de activare a nociceptorilor care pot permite stimulilor de intensitate scăzută să producă durere.
„Ceea ce am descoperit este că la masculi şi femele - animale sau oameni - ceea ce modifică pragurile nociceptorilor poate fi complet diferit”, explică prof. Porreca.
Când cercetătorii au adăugat substanţele sensibilizante care scad aceste praguri de activare, au descoperit că prolactina sensibilizează doar celulele feminine şi nu pe cele masculine, iar orexina B sensibilizează doar celulele masculine şi nu pe cele feminine.
Concluzia surprinzătoare a acestor studii este că există celulele nociceptoare masculine şi feminine, lucru care nu a fost recunoscut niciodată până acum, scriu autorii
Ducând cercetarea cu un pas mai departe, ei au blocat apoi semnalizarea prolactinei şi orexinei B şi au examinat efectul asupra pragului de activare a nociceptorilor.
Aşa cum se anticipa, blocarea semnalizării prolactinei a redus activarea nociceptorilor la femei şi nu a avut niciun efect la bărbaţi, în timp ce blocarea semnalizării orexinei B a fost eficientă la bărbaţi şi nu la femei.
„Până acum, s-a presupus că mecanismele care produc durerea sunt aceleaşi la bărbaţi şi la femei”, a adăugat prof. Porreca.
„Ceea ce am descoperit este că mecanismele de bază, care stau la baza percepţiei durerii sunt diferite la şoarecii masculi şi femele, la primatele non-umane masculine şi femele şi la bărbaţi şi femei”.
Descoperirile sugerează un nou mod de abordare a tratării afecţiunilor dureroase, multe dintre acestea fiind predominante la femei.
Migrena şi fibromialgia, de exemplu, au un raport femei-bărbaţi de 3:1 şi, respectiv, 8 sau 9:1.
Echipa de la UArizona consideră că prevenirea sensibilizării celulelor nociceptoare induse de prolactină la femei poate reprezenta o abordare viabilă pentru tratamentul tulburărilor de durere cu prevalenţă feminină, în timp ce vizarea sensibilizării induse de orexina B ar putea îmbunătăţi tratamentul afecţiunilor dureroase asociate cu activarea nociceptorilor la bărbaţi.
Echipa va continua să caute alte mecanisme de durere cu dimorfism sexual, în baza acestui studiu, pentru a căuta modalităţi viabile de prevenire a sensibilizării nociceptorilor la femei şi bărbaţi.
Ei sunt încurajaţi de o recentă descoperire a unui anticorp împotriva prolactinei, care s-ar putea dovedi util la femei, şi de disponibilitatea antagoniştilor orexinei care sunt deja aprobaţi de Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) pentru tratamentul tulburărilor de somn.
„Aducem conceptul de medicină de precizie - luarea în considerare a geneticii unui pacient pentru a concepe o terapie - la tratamentul durerii”, spun autorii.
„Cea mai elementară diferenţă genetică de bază: este pacientul bărbat sau femeie? Poate că acesta ar trebui să fie primul aspect de luat în considerare atunci când vine vorba de tratarea durerii", concluzionează ei.
