Maladia Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demenţă, afectând peste 55 de milioane de persoane din întreaga lume. În prezent, cele două abordări principale ale tratamentelor pentru întârzierea sau încetinirea progresiei bolii vizează acumularea de peptide beta amiloide - care formează plăci în spaţiile dintre celulele nervoase din creier - şi acumularea de proteine tau, care duc la formarea de ghemuri neurofibrilare care deteriorează neuronii. Dar aceste strategii nu vizează decât un set restrâns de markeri şi mecanisme biologice legate de boala Alzheimer.
Acum o echipă de cercetători de la universităţile Western Ontario (Canada), Stanford şi Universitatea California San Francisco (UCSF) a evaluat un nou medicament pentru creşterea rezistenţei creierului la schimbările determinate de Alzheimer, demonstrând rezultate promiţătoare pentru pacienţii cu forme uşoare până la moderate ale bolii, în cadrul primului său studiu la om.
Rezultatele preliminare ale studiului clinic au fost publicate recent în revista Nature Medicine.
Medicamentul experimental LM11A-31, dezvoltat de dr. Frank Longo de la Stanford şi de dr. Stephen Massa, de la UCSF, vizează receptorul de neurotrofină P75 (P75NTR), situat pe celulele din creier.
Receptorul P75NTR ajută la reglarea diverselor procese, cum ar fi supravieţuirea, creşterea şi moartea celulelor - ca un controlor de trafic, care decide care semnale trec către celulă şi care nu.
Medicamentul îmbunătăţeşte trecerea semnalelor care promovează supravieţuirea şi creşterea celulelor.
În 2020, dezvoltatorii medicamentului au apelat la specialişti de la facultatea de medicină şi stomatologie din Canada pentru a analiza datele RMN structurale din studiul clinic de fază 2A.
În cele din urmă, analizele lor s-au extins pentru a include tomografia cu emisie de pozitroni (PET) şi datele privind lichidul cefalorahidian.
Deşi scopul principal al studiului a fost acela de a evalua siguranţa şi tolerabilitatea medicamentului la pacienţii cu Alzheimer uşor până la moderat, cercetătorii au colectat, de asemenea, mai mulţi markeri ai patologiei cerebrale pentru a evalua dacă medicamentul a afectat progresia bolii între testele iniţiale şi cele ulterioare, în comparaţie cu placebo.
Studiul condus de echipa de la Western şi-a îndeplinit obiectivele principale de a demonstra siguranţa şi tolerabilitatea.
În ciuda duratei relativ scurte de 26 de săptămâni, medicamentul a demonstrat că a încetinit progresia bolii Alzheimer pe mai multe măsurători.
„Într-un studiu clinic de fază 2A, obiectivul este de a demonstra că medicamentul nu provoacă efecte secundare care ar fi toxice”, a declarat prof. Taylor Schmitz, autorul principal, într-un comunicat al universităţii canadiene.
Cercetătorii speră că medicamentul poate aduce beneficii pacienţilor chiar şi atunci când este aplicat în stadii mai avansate ale bolii.
Tratamentele actuale, cum ar fi anticorpii monoclonali împotriva amiloidului, care încearcă să elimine amiloidul din creier, nu sunt la fel de eficiente pentru pacienţii aflaţi în stadii mai avansate ale bolii Alzheimer, deoarece amiloidul a provocat deja daune semnificative neuronilor.
„Motivul pentru care acest medicament este interesant este faptul că vizează direct capacitatea neuronilor de a supravieţui. Acesta promovează integritatea lor generală, ramificarea şi sinapsele [unde se conectează şi comunică între ei]", au declarat autorii.
„În modelele animale, s-a demonstrat că medicamentul conserva aceşti neuroni sau inversează deteriorarea acestora, ceea ce s-a tradus prin îmbunătăţiri comportamentale, aproape readucând neuronii la o stare sănătoasă”, explică ei.
Acest studiu clinic este primul care vizează receptorul de neurotrofină P75 într-o populaţie de boli umane, după 10 ani de muncă preclinică.
Studiul, desfăşurat în cinci ţări europene, a implicat 242 de participanţi care trăiesc cu boala Alzheimer uşoară până la moderată.
„Am observat, de asemenea, modificări ale unui biomarker al inflamaţiei. Medicamentul a încetinit creşterea acestui marker al inflamaţiei în lichidul cefalorahidian", a declarat prof. Schmitz. „Acest lucru este semnificativ deoarece, în ultimii cinci ani, inflamaţia a devenit un factor cheie în înţelegerea bolii Alzheimer”, a mai precizat el.
Obţinerea acestor rezultate atât de devreme este semnificativ şi promiţător, spun oamenii de ştiinţă din studiu.
Majoritatea studiilor de fază 3 pentru terapiile împotriva Alzheimer durează aproximativ doi ani, iar în intervalul de şase luni folosit în ultimul studiu, nu se observă de obicei rezultate de această amploare.
În acest studiu de fază 2, s-au înregistrat schimbări semnificative în doi biomarkeri sinaptici luaţi din lichidul spinal cerebral într-o perioadă de şase luni, a explicat prof. Schmitz.
„Acest lucru întăreşte încrederea că ceea ce vedem este ceva real, mai degrabă decât un fals pozitiv”, a adăugat el.
În prezent, la universitatea Western sunt în curs de desfăşurare alte studii pentru a examina medicamentul folosind modele animale de ultimă generaţie cu boala Alzheimer în combinaţie cu imagistica cerebrală de înaltă rezoluţie pe noul RMN de 15,2 Tesla de la Centrul pentru cartografiere funcţională şi metabolică.
Aceste studii vor contribui la îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii studiilor mai ample pe oameni, furnizând informaţii cu privire la momentul din timpul bolii în care este cel mai bine să se iniţieze tratamentul şi dacă anumite gene de risc pentru Alzheimer pot afecta răspunsul la tratament, spun autorii.
„O parte importantă a studiului a fost colaborarea mai multor experţi independenţi în domeniul imagisticii cerebrale şi al biomarkerilor. Este deosebit de interesant faptul că această abordare terapeutică pare să implice mecanismele de bază ale rezilienţei şi integrităţii conexiunilor sinaptice dintre celulele creierului", mai scriu autorii în articolul lor.
Dacă se va dovedi eficient în studiile viitoare, acest medicament ar putea contribui la încetinirea progresiei bolii Alzheimer la o gamă largă de pacienţi datorită efectelor sale asupra mai multor tipuri diferite de patologie, a accesibilităţii sale - se administrează pe cale orală - şi a siguranţei sale faţă de efectele secundare potenţial periculoase, concluzionează ei.
