Sclerodermia, sau scleroza sistemică (SSc), este o afecţiune rară caracterizată prin anomalii imunologice, fibroză de organ şi vasculopatie. Boala pulmonară interstiţială (ILD), care poate duce la fibroză pulmonară, este o manifestare frecventă a sclerodermiei.
Anticorpii anti-Ro (SS-A) pot ajuta la identificarea pacienţilor cu scleroză sistemică (SSc) care prezintă un risc mai mare de boală pulmonară interstiţială (ILD - sau pneumonie interstiţială PI) şi pot servi ca biomarker pentru a ghida screening-ul, potrivit unei analize a datelor dintr-o cohortă europeană mare.
O echipă de medici-cercetători de la Centrul de Reumatologie Experimentală, a Spitalului Universitar din Zürich, Elveţia, raportează că anticorpii anti-Ro (SS-A) reprezintă un factor de risc pentru ILD, cu un raport de probabilitate de 1,24, la pacienţii cu SSc.
În cadrul reuniunii anuale a Alianţei Europene a Asociaţiilor de Reumatologie (EULAR 2024), aceştia au prezentat concluziile unui studiu care şi-a propus să afle dacă anticorpii nespecifici pentru SSc ar putea ajuta la o mai bună stratificare a riscului pacienţilor, concentrându-se pe implicarea pulmonară.
„Printre aceştia, anticorpii anti-Ro (SS-A) s-au dovedit a fi asociaţi cu boala pulmonară interstiţială în diferite afecţiuni ale ţesutului conjunctiv", a declarat dr. Blaž Burja, medic-cercetător la Centrul de Reumatologie Experimentală a Spitalul Universitar din Zürich, într-un comunicat.
Un total de 15% din toţi pacienţii din cohorta SSc au prezentat anticorpi anti-Ro (SS-A), iar acest subgrup a prezentat caracteristici clinice distincte, şi anume, o prevalenţă mai mare a ILD şi o DLCO% [capacitate de difuzie a plămânilor pentru monoxidul de carbon] mai mică la pacienţii cu ILD stabilită, a precizat medicul.
El a subliniat însă că aceşti anticorpi anti-Ro (SS-A) nu estimează evoluţia ILD, decesul sau evoluţia generală a bolii.
Pe baza constatărilor, dr. Burja sugerează ca aceşti anticorpi să fie încorporaţi în practica clinică de rutină pentru a identifica pacienţii cu SSc care au un risc ridicat de ILD.
El a menţionat că „acest lucru are o importanţă specifică în mediile clinice fără disponibilitatea tomografiei computerizate de înaltă rezoluţie (HRCT), unde anticorpii anti-Ro (SS-A) ar putea reprezenta un biomarker suplimentar pentru a ghida procesul de screening, în special, la pacienţii fără anticorpi specifici pentru SSc".
Studiul a fost unic în abordarea sa de a studia riscul de ILD, pentru că a analizat nu doar anticorpi specifici, ci şi-a propus să investigheze, printr-o privire outside the box, dacă şi alţi anticorpi pot avea valoare în stratificarea pacienţilor şi pot ajuta la estimarea riscului de implicare pulmonară şi, eventual, la monitorizarea acestor pacienţi, a precizat dr. Caroline Ospelt, moderator al sesiunii şi preşedinte al programului ştiinţific al EULAR 2024, profesor de reumatologie experimentală la Spitalul Universitar din Zürich şi care nu a fost implicată în studiu.
Ea a menţionat că „s-ar putea, de asemenea, ca acest concept să fie adoptat şi aceşti anticorpi să fie folosiţi şi în alte boli reumatice, nu doar în scleroza sistemică, pentru a estima implicarea pulmonară".
Stratificarea riscului cu ajutorul anticorpilor nespecifici pentru sclerodermie
Dr. Burja a explicat că, în ciuda unei mai bune stratificări a pacienţilor cu sclerodermie cu anticorpi specifici SSc, în practica clinică, se observă o mare eterogenitate, iar prognosticul individual în ceea ce priveşte rezultatele este încă imprevizibil.
„Am vrut să ştim dacă, prin utilizarea autoanticorpilor nespecifici, am putea să stratificăm mai bine riscul acestor pacienţi", a precizat el.
O populaţie de studiu de 4421 cu cel puţin o vizită de urmărire, inclusiv 3060 de pacienţi cu date serologice de urmărire disponibile, a fost extrasă din baza de date a grupului Studiile şi cercetările europene privind sclerodermia (n = 22.482).
Dintre aceşti 3060 de pacienţi, 461 au fost pozitivi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A) şi 2599 au fost negativi.
Cercetătorii au analizat relaţiile dintre caracteristicile iniţiale şi dezvoltarea sau progresia ILD pe parcursul a 2,7 ani de urmărire.
ILD de novo a fost definită pe baza prezenţei acesteia pe HRCT - tomografia computerizată de înaltă rezoluţie, un tip de tomografie computerizată cu tehnici specifice pentru a îmbunătăţi rezoluţia imaginii, iar progresia a fost definită prin faptul că procentul de capacitate vitală forţată predictibilă (FVC%) a scăzut ≥ 10%, FVC% a scăzut 5%-9% în asociere cu o scădere a DLCO% ≥ 15% sau FVC% a scăzut > 5%.
Au fost înregistrate decesele din toate cauzele şi factorii de prognostic pentru progresia fibrozei pulmonare în timpul urmăririi.
Prevalenţa ridicată a ILD cu anticorpi anti-Ro (SS-A) în sclerodermie
La momentul iniţial, pacienţii cu anticorpi anti-Ro (SS-A) aveau vârsta de 55-56 de ani, 84%-87% erau femei, iar afectarea musculară era prezentă la 18% dintre pacienţii pozitivi pentru anticorpi anti-Ro (SS-A) şi la 12,5% dintre cei care erau negativi (P < 0,001).
Conform HRCT, ILD a fost prezentă la 56,2% dintre pacienţii pozitivi pentru anticorpi anti-Ro (SS-A) şi la 47,8% dintre cei care au fost negativi (P = 0,001).
FVC% a fost de 92,5% la pacienţii pozitivi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A) şi de 95,7% la cei care au fost negativi (P = 0,002).
DLCO% a fost de 66,9% la pacienţii pozitivi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A) şi de 71% la cei care au fost negativi (P < 0,001).
„Un total de 15% din toţi pacienţii cu SSc au fost pozitivi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A), iar toţi aceşti pacienţi au prezentat şi o prevalenţă mai mare a anticorpilor nespecifici SSA: De remarcat, cei cu anti-La (SS-B) şi anti-U1 RNP şi factor reumatoid", a menţionat dr. Burja.
La pacienţii cu autoanticorpi anti-U1 RNP, 1% au fost pozitivi şi 4% au fost negativi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A); la cei cu autoanticorpi anti-La (SS-B), 17% au fost pozitivi şi 1% au fost negativi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A); iar la cei cu factor reumatoid, 28% au fost pozitivi şi 14% au fost negativi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A).
Dr. Burja a subliniat că durata medie a bolii în cohorta de studiu la momentul iniţial a fost de 7 ani, „iar la acest moment, ne aşteptăm să vedem unele manifestări comune ale bolii. Mai exact, o implicare musculară mai mare şi o ILD mai mare pe baza HRCT".
„Am decis să ne concentrăm asupra pacienţilor cu ILD stabilită la momentul iniţial", a explicat dr. Burja.
Pacienţii anti-Ro (SS-A)-pozitivi cu ILD stabilită la momentul iniţial au prezentat valori mai mici ale DLCO la 59% la pacienţii pozitivi pentru anticorpii anti-Ro (SS-A) şi 61% pentru cei care au fost negativi, a menţionat el.
După efectuarea unei analize multivariabile a 14.066 de vizite medicale şi ajustarea pentru factorii de risc cunoscuţi pentru ILD, cercetătorii au concluzionat că anticorpii anti-Ro (SS-A) sunt un factor de risc independent pentru ILD, cu un raport de probabilitate (odds ratio) de 1,24 (95% CI, 1,07-1,44; P = 0,006).
De asemenea, aceştia au stabilit că anticorpii anti-Ro (SS-A) sunt un factor de risc pentru valori mai mici ale DLCO la pacienţii cu ILD, cu un coeficient de regresie de -1,93.
Cercetătorii au explorat apoi progresia ILD şi progresia globală a bolii şi supravieţuirea în timpul perioadei de urmărire într-o analiză longitudinală.
„Totuşi, nu s-a constatat că anticorpii anti-Ro (SS-A) estimează progresia ILD", a specificat dr. Burja, adăugând că acest lucru a fost valabil indiferent de definiţia progresiei ILD utilizată.
De asemenea „anticorpii anti-Ro (SS-A) nu au indicat supravieţuirea sau evoluţia globală a bolii", a mai precizat medicul.
El a subliniat şi limitările studiului său, inclusiv lipsa unor criterii standardizate pentru toate centrele pentru a evalua pozitivitatea anti-Ro (SS-A)A. De asemenea, el a precizat că a existat o lipsă de discriminare între subtipurile anti-Ro52 şi anti-Ro60 şi nu au existat criterii standardizate aplicabile pentru a studia progresia pulmonară în SSc.
