Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Shandong din China a constatat că rezistenţa la insulină este legată de un risc crescut de mai multe afecţiuni şi de moarte timpurie. Concluziile studiului, care urmează să fie prezentate la reuniunea anuală a Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului (EASD 2024) din Spania în această săptămână, va prezenta dovezi convingătoare ale legăturii dintre rezistenţa la insulină şi afecţiuni atât de diverse precum boala Parkinson, guta şi sciatica.
Rezistenţa la insulină apare atunci când celulele din muşchi, grăsime şi ficat nu răspund corect la hormonul insulină şi nu pot absorbi cu uşurinţă glucoza din sânge.
Cauzele rezistenţei la insulină nu sunt pe deplin înţelese de cercetători, dar excesul de greutate şi lipsa activităţii fizice sunt considerate factori importanţi, potrivit Institutului Naţional al Diabetului şi Bolilor Digestive şi Renale din Statele Unite.
Rezistenţa la insulină este cunoscută în mod obişnuit pentru rolul său în diabet, iar noul studiu a constatat că aceasta este legată în continuare de alte 31 de afecţiuni de sănătate.
„Am arătat că, prin evaluarea gradului de rezistenţă la insulină, este posibilă identificarea persoanelor care prezintă riscul de a dezvolta obezitate, hipertensiune arterială, boli de inimă, gută, sciatică şi alte boli”, a declarat Jing Wu, autorul principal al studiului de la departamentul de endocrinologie de la Spitalul Provincial Shandong din Jinan, China, într-un comunicat.
Studiul recent a constatat că rezistenţa la insulină este asociată cu un risc crescut de 26 de afecţiuni, cu un risc scăzut pentru alte cinci şi cu moartea timpurie la femei.
„Acest lucru oferă o bază pentru măsurile de intervenţie timpurie pentru a reduce riscul de boală şi, de asemenea, oferă noi idei pentru prevenirea şi tratamentul bolilor”, a adăugat cercetătoarea.
Studiul a folosit date de la aproape 430.000 de participanţi (231.033 de femei şi 198.126 de bărbaţi, cu vârste cuprinse între 40 şi 69 de ani), la proiectul UK Biobank, o bază de date care conţine informaţii genetice, medicale şi despre stilul de viaţă a peste 500.000 de persoane, pentru a evalua dacă există o legătură între rezistenţa la insulină şi anumite boli.
Participanţii aveau vârste cuprinse între 40 şi 69 de ani şi aveau scoruri ale indicelui TyG, o măsură a rezistenţei la insulină, cuprinse între 5,87 şi 12,46 unităţi.
Scorurile indicelui TyG au fost calculate prin examinarea glicemiei fiecărui participant şi a nivelului de grăsimi, inclusiv a colesterolului.
Gradele mai ridicate de rezistenţă la insulină au fost adesea observate la bărbaţi, fumători, persoane în vârstă, persoane care erau mai puţin active şi la cei care trăiau cu obezitate.
Concluziile studiului urmează să fie prezentate la reuniunea anuală a Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului (EASD 2024) care se desfăşoară în această săptămână (9-13 septembrie), la Madrid, în Spania.
Risc mai mare de deces
Studiul a urmărit fişele medicale ale participanţilor timp de 13 ani, în medie, şi a constatat că rezistenţa la insulină a fost legată de un risc crescut de 26 de afecţiuni şi de un risc scăzut de cinci, împreună cu un risc mai mare de deces la femei.
„Am constatat că fiecare creştere cu o unitate a rezistenţei la insulină a crescut riscul de gută cu 65%, dar a scăzut riscul de boală Parkinson cu 16%”, a subliniat Wu.
În plus, fiecare creştere cu o unitate a rezistenţei la insulină a fost legată de o probabilitate cu 10% mai mare de sciatică, a adăugat ea.
Rezistenţa la insulină a fost cel mai puternic legată de diabet, indivizii având o probabilitate cu 166% mai mare de a dezvolta boala.
De asemenea, a fost asociată, deşi într-o măsură mai mică, cu un risc mai mare de a dezvolta alte afecţiuni medicale.
Unele dintre acestea includ depresia, tulburările de somn, infecţiile bacteriene, pancreatita, obezitatea, durerile de spate, insuficienţa renală şi bolile de inimă.
Cu toate acestea, rezistenţa la insulină a fost, de asemenea, asociată cu un risc mai scăzut pentru cinci boli, inclusiv anemie, boala Parkinson şi osteoporoză, care este o cauză majoră a oaselor rupte la adulţii în vârstă.
Cercetătorii au constatat că fiecare creştere cu o unitate a rezistenţei la insulină pentru femei a fost legată de un risc de deces cu 11% mai mare, dar nu a existat o astfel de asociere pentru bărbaţi.
Cercetătorii au analizat apoi asocierea dintre rezistenţa la insulină şi mortalitatea din toate cauzele - decesul din orice cauză.
În această analiză, ei au luat în considerare bărbaţii şi femeile separat.
Aceasta a arătat că rezistenţa la insulină este asociată cu mortalitatea din orice cauză la femei. Nu a fost găsită nicio legătură în cazul bărbaţilor.
La femei, fiecare creştere cu o unitate a rezistenţei la insulină a fost asociată cu un risc cu 11% mai mare de deces în timpul perioadei de studiu.
Analiza datelor din studiile existente care au inclus date privind rezistenţa la insulină şi sănătatea a confirmat constatările.
„Am arătat că, prin evaluarea gradului de rezistenţă la insulină, este posibil să se identifice persoanele care sunt expuse riscului de a dezvolta obezitate, hipertensiune arterială, boli de inimă, gută, sciatică şi alte boli", a subliniat cercetătoarea.
Potrivit acesteia, constatările oferă o bază pentru măsurile de intervenţie timpurie pentru a reduce riscul de îmbolnăvire şi, de asemenea, oferă noi idei pentru prevenirea şi tratamentul bolilor.
„Sensibilizarea publicului cu privire la aceşti factori modificabili este importantă, deoarece permite persoanele să ia măsuri proactive pentru o mai bună sănătate metabolică”, a declarat Wu.
Autorii au precizat că, deşi nu s-au uitat la modalităţi de îmbunătăţire a rezistenţei la insulină, cercetări anterioare au arătat că modificările stilului de viaţă, cum ar fi exerciţiile fizice regulate şi urmarea unei diete echilibrate sărace în zaharuri adăugate şi carbohidraţi rafinaţi, pot contribui la reducerea riscului de rezistenţă la insulină.
