Într-un viitor nu prea îndepărtat, o scanare rapidă a creierului ar putea fi utilizată în cazul persoanelor cu depresie pentru a găsi cel mai eficient tratament.
O analiză a activităţii creierului în timpul odihnei şi în timp ce întreprinde sarcini specifice în rândul unui grup mare de persoane cu depresie şi anxietate a identificat şase tipuri distincte de modele de activitate cerebrală, simptome şi răspunsuri la tratament.
Echipa de cercetători din Statele Unite şi Australia, care a realizat studiul a determinat, de asemenea, tratamentele care au mai multe şanse de a funcţiona pentru unele dintre aceste categorii, ceea ce înseamnă că medicii ar putea să potrivească pacienţii cu cele mai bune terapii pe baza modului în care funcţionează creierul acestora.
„Abordarea dominantă de diagnosticare de tip 'universal' în psihiatrie duce la parcurgerea opţiunilor de tratament prin încercări şi erori", spune Leonardo Tozzi, cercetător în neuroştiinţe de la Universitatea Stanford, într-un comunicat, „ceea ce poate fi un proces îndelungat, costisitor şi frustrant, 30-40% dintre pacienţi nereuşind să obţină o remisie după ce au încercat un singur tratament".
Cercetătorii au studiat 801 participanţi, în cea mai mare parte nemedicamentaţi, care fuseseră diagnosticaţi fie cu tulburare depresivă majoră, tulburare de anxietate generalizată, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburare de stres post-traumatic (PTSD), sau o combinaţie a acestora.
Ei au inclus, de asemenea, 137 de persoane fără afecţiunile respective pe post de controale.
Au fost utilizate scanări cerebrale RMN funcţionale (fMRI) pentru a obţine 41 de măsuri de activare şi conectivitate pentru fiecare participant, cercet[torii concentrându-se pe şase circuite cerebrale cunoscute ca având un rol în depresie.
Scanările au fost efectuate atunci când participanţii se aflau în repaus şi apoi ca răspuns la sarcini care implicau cogniţie şi emoţii.
Învăţarea automată a fost utilizată pentru a grupa persoanele cu depresie şi anxietate în şase tipuri, pe baza unor căi cerebrale specifice care sunt hiperactive sau subactive, în raport cu ceilalţi participanţi şi cu participanţii de control.
„Din câte ştim noi, este pentru prima dată când am reuşit să demonstrăm că depresia poate fi explicată prin diferite perturbări ale funcţionării creierului", spune autorul principal Leanne Williams, psihiatru şi om de ştiinţă specialist în ştiinţa comportamentală la Universitatea Stanford.
Echipa a repartizat apoi aleatoriu 250 de participanţi pentru a primi unul dintre cele trei antidepresive sau pentru a urma o terapie prin conversaţie.
Antidepresivul venlafaxină a funcţionat cel mai bine la un subtip: persoanele ale căror regiuni cognitive ale creierului erau hiperactive.
Terapia prin conversaţie a funcţionat mai bine pentru persoanele care aveau mai multă activitate în părţile creierului legate de depresie şi de rezolvarea problemelor.
Pe de altă parte, cei cu o activitate scăzută în circuitul atenţiei din creier au beneficiat mai puţin de terapia prin discuţii, ceea ce poate sugera că aceştia au mai mult de câştigat dacă sunt trataţi mai întâi cu medicamente.
„Pentru a avansa cu adevărat în domeniul psihiatriei de precizie, trebuie să identificăm tratamentele care au cele mai mari şanse de a fi eficiente pentru pacienţi şi să le aplicăm acel tratament cât mai curând posibil", spune cercetătorul în domeniul sănătăţii publice Jun Ma de la Universitatea din Illinois.
Informaţiile despre funcţia cerebrală ar putea ajuta la informarea unui tratament mai precis şi la prescrierea de reţete pentru aceste persoane, a completat cercetătorul american.
În 2023, o parte din aceeaşi echipă a identificat un nou biotip cognitiv al depresiei, care afectează 27% dintre persoanele cu tulburare depresivă majoră.
Deficitele cognitive - în ceea ce priveşte atenţia, memoria şi autocontrolul - sunt adesea neafectate de antidepresivele care ţintesc serotonina.
La începutul acestui an, echipa a folosit examinările fRMN pentru a-i identifica pe cei cu biotip cognitiv, estimând o remisie cu o precizie de 63%, comparativ cu 36% fără RMN. În prezent, sunt explorate noi tratamente pentru acest biotip.
Depresia este complexă, la fel ca şi factorii care contribuie la ea. Poate dura mult timp până când cei care au acces la tratament găsesc unul care să îi ajute, dacă îl găsesc vreodată. Aşadar, fiecare pas spre o abordare mai eficientă şi personalizată este util.
„Este foarte frustrant pentru domeniul depresiei să nu avem o alternativă mai bună la această abordare unică", spune cercetătoarea de la Stanford. „Scopul muncii noastre este să ne dăm seama cum putem face lucrurile corect de prima dată", a precizat ea.
Cercetarea a fost publicată luni în revista Nature Medicine.
