Un nou studiu calitativ evidenţiază consecinţele interpersonale şi psihologice negative asociate cu dietele de slăbit şi „efectul yo-yo", cunoscut şi sub numele de ciclicitate în greutate. Cercetarea subliniază cât de toxică poate fi dieta yo-yo şi cât de dificil este pentru oameni să rupă acest ciclu.
Efectul yo-yo reprezintă un fenomen de ciclicitate care se referă la pierderea ponderală şi câştigul relativ rapid al kilogramelor pierdute în urma anumitor diete sau schimbări ale stilului de viaţă cotidian.
Aceste fluctuaţii bruşte ale greutăţii corporale prezintă un efect nociv asupra organismului şi pot genera, în anumite situaţii, apariţia unor dezechilibre metabolice dificil de controlat.
„Efectul yo-yo - creşterea involuntară în greutate şi dieta pentru a pierde în greutate, doar pentru a o recâştiga şi a reîncepe ciclul - este o parte predominantă a culturii americane, cu diete la modă şi planuri de slăbit rapid sau medicamente de pierdere în greutate, în timp ce oamenii urmăresc idealurile de frumuseţe", spune într-un comunicat, Lynsey Romo, profesor asociat de comunicare la Universitatea de stat din Carolina de Nord, autor corespondent al studiului, publicat recent în revista Qualitative Health Research.
„Pe baza cunoştinţelor dobândite în acest studiu, precum şi a cercetărilor existente, recomandăm ca majoritatea oamenilor să evite dietele, cu excepţia cazului în care este necesar din punct de vedere medical", scriu autorii studiului.
Studiul oferă informaţii ;i despre modul în care oamenii pot combate aspectele ciclicităţii greutăţii şi cum pot sfida acest ciclu de pierdere şi recâştigare rapidă a greutăţii.
Pentru studiu, cercetătorii au realizat interviuri cu 36 de adulţi - 13 bărbaţi şi 23 de femei - care au experimentat ciclicitate în greutate, în care au pierdut şi au recuperat mai mult de 11 kilograme.
Scopul a fost de a afla mai multe despre motivul şi modul în care oamenii au intrat în ciclul de dietă yo-yo şi cum au reuşit să iasă din el.
Toţi participanţii la studiu au declarat că doreau să slăbească din cauza stigmatizării sociale legate de greutatea lor şi pentru că îşi comparau greutatea cu cea a celebrităţilor sau a prietenilor.
„În marea lor majoritate, participanţii nu au început să ţină dietă din motive de sănătate, ci pentru că au simţit presiunea socială de a slăbi", scrie prof. Romo.
Participanţii la studiu au raportat, de asemenea, că s-au angajat într-o varietate de strategii de pierdere în greutate, care au dus la o pierdere iniţială în greutate, dar în cele din urmă la recăpătarea acesteia.
Recâştigarea greutăţii i-a determinat pe oameni să se simtă ruşinaţi şi să internalizeze şi mai mult stigmatul asociat cu greutatea - lăsându-i pe participanţii la studiu să se simtă mai rău în propria piele decât se simţeau înainte de a începe dieta.
Acest lucru, la rândul său, i-a determinat adesea să se angajeze în comportamente din ce în ce mai extreme pentru a încerca să piardă din nou în greutate.
„De exemplu, mulţi participanţi s-au angajat în comportamente dezordonate de gestionare a greutăţii, cum ar fi mâncatul compulsiv sau emoţional, restricţionarea alimentelor şi a caloriilor, memorarea numărului de calorii, stresul legat de ceea ce mâncau şi de numărul de pe cântar, revenirea la soluţii rapide (cum ar fi dietele cu conţinut scăzut de carbohidraţi sau medicamentele de dietă), supraexercitarea şi evitarea evenimentelor sociale cu mâncare pentru a pierde kilograme rapid", notează prof. Romo.
Inevitabil, aceste comportamente de dietă au devenit nesustenabile, iar participanţii şi-au recăpătat kilogramele, adesea chiar mai multe decât pierduseră iniţial.
„Aproape toţi participanţii la studiu au devenit obsedaţi de greutatea lor", spune Katelin Mueller, coautor al studiului şi student absolvent la NC State.
„Pierderea în greutate a devenit un punct focal pentru vieţile lor, până la punctul în care le-a distras atenţia de la petrecerea timpului cu prietenii, familia şi colegii şi de la reducerea tentaţiilor de creştere în greutate, cum ar fi consumul de alcool şi mâncatul în exces".
Participanţii s-au referit la această experienţă ca la o dependenţă sau un cerc vicios, explică prof. Romo.
Potrivit cercetătorilor, persoanele care au reuşit să înţeleagă şi să abordeze comportamentele lor toxice de dietă au avut mai mult succes în ruperea ciclului.
Strategiile pe care oamenii le-au folosit pentru a combate aceste comportamente toxice au inclus concentrarea asupra sănătăţii şi nu asupra kilogramelor de pe cântar, precum şi exerciţiile fizice pentru distracţie, în loc de a fi obsedaţi să-şi numere caloriile arse.
Participanţii care au avut mai mult succes în depăşirea ciclului de recâştigarea a kilogramelor au reuşit, de asemenea, să adopte comportamente alimentare sănătoase - cum ar fi o dietă variată şi mâncatul atunci când le era foame - în loc să trateze alimentaţia ca pe ceva ce trebuie monitorizat îndeaproape, controlat sau pedepsit, mai precizează autorii studiului.
Cu toate acestea, cercetătorii au constatat că marea majoritate a participanţilor la studiu au rămas blocaţi în ciclu.
„Combinaţia dintre modelele de gândire înrădăcinate, aşteptările societăţii, cultura dietelor toxice şi stigmatizarea omniprezentă a greutăţii face dificilă ieşirea completă din acest ciclu, chiar şi atunci când indivizii îşi doresc cu adevărat", scrie prof. Romo.
„În cele din urmă, acest studiu ne spune că ciclicitatea în greutate este o practică negativă care poate cauza oamenilor un rău real", precizează ea.
Constatările studiului sugerează că poate fi dăunător pentru oameni să înceapă o dietă, cu excepţia cazului în care este necesară din punct de vedere medical.
„Ţinând o dietă pentru a îndeplini un anumit standard perceput de societate, participanţii au trăit, fără să vrea, ani de zile cu ruşine, nemulţumire corporală, nefericire, stres, comparaţii sociale şi preocupări legate de greutate. Odată ce intră în acest ciclu de dietă, este foarte dificil pentru mulţi oameni să evite o luptă pe viaţă cu greutatea lor", au concluzionat autorii.
