Administrarea intravenoasă a vaccinului antituberculoză (BCG) creşte semnificativ eficienţa acestuia, comparativ cu metoda clasică de vaccinare, prin injecţie subcutanată, arată un nou studiu realizat pe animale de cercetători din Statele Unite.
În prezent, singurul vaccin antituberculoză disponibil este Bacille Calmette-Guérin (BCG), cu tulpini vii impotriva tuberculozei, care a fost dezvoltat în 1920.
Totuşi, eficienţa BCG variază semnificativ, iar imunitatea generată celor vaccinaţi în copilărie scade în timp.
Vaccinul este administrat la sugari pentru a preveni apariţia unor forme mai grave ale bolii în multe state ale lumii, mai ales în cele cu o incidenţă ridicată a bolii, inclusiv în România.
În schimb, în Statele Unite vaccinarea BCG nu este recomandată decât în cazurile considerate cu risc crescut.
Noul studiu, realizat de cercetători de la Pitt Center for Vaccine Research din SUA, a testat mai multe modalităţi de vaccinare cu BCG, în doze diferite.
Una dintre metode a fost administrarea intravenoasă a vaccinului, idee venită după o serie de cercetări realizate anterior de unul dintre autorii studiului, profesorul Robert Seder de la Centrul de Cercetări în domeniul Vaccinurilor NIAID.
Robert Seder a descoperit că vaccinul împotriva malariei este mai eficient dacă este administrat prin injecţie intravenoasă.
“Efectele sunt uimitoare. Când am comparat plămânii animalelor cărora li s-a administrat vaccinul prin injecţie intravenoasă comparativ cu cele la care s-a realizat administrarea clasică, am observat o reducere de 100.000 de ori a concentraţiei bacteriene. Nouă din zece animale nu mai aveau inflamaţii la nivelul plămânilor”, a afirmat autorul principal al studiului, prof. JoAnne Flynn de la Pitt Center for Vaccine Research, citată de sceincedaily.com.
În cadrul studiului, realizat pe maimuţe (animale foarte vulnerabile la TB), cercetătorii au împărţin animalele în şase grupuri: nevaccinate, vaccin BCG uman standard (subcutanat), vaccin BCG cu doză mai mare, vaccin nazal, injecţie plus vaccin nazal şi grupul cu injecţie intravenoasă cu BCG în doză mare.
După şase luni, cercetătorii au expus animalele la Mycobacterium tuberculosis şi le-au monitorizat. În grupul care a primit vaccinul BCG standard, prin injecţie subcutanată, toate maimuţele aveau inflamaţii persistente la nivelul plămânilor, iar concentraţia de bacterii din plămâni era puţin mai mică decât în cazul maimuţelor nevaccinate.
Celelalte tipuri de vaccin au oferit, de asemenea, o protecţie modestă comaprativ cu grupul fără vaccinare.
În schimb, administrarea intravenoasă a oferit o protecţie aproape totală: la cele mai multe maimuţe din grup nu s-au mai observat bacterii în plămâni şi doar o singură maimuţă a dezvoltat inflamaţii pulmonare.
Cercetătorii au explicat eficienţa mai ridicată a vaccinării intravenoase prin faptul deplasarea rapidă a vaccinului prin reţeaua sanguină. Ajungând rapid în plămâni, vaccinul activează celulele T, oferind o protecţie sporită.
În schimb, în cazul celorlalte modalităţi de vaccinare, vaccinul ajunge în concentraţii reduse în plămâni, astfel că răspunsul celulelor imunitare din organism este mult mai slab.
Cercetătorii urmează să analizeze, înainte de a trece la alte studii clinice, dacă administrarea intravenoasă a vaccinului BCG este sigură şi practică, deoarece vaccinarea intravenoasă este mai greu de administrat şi presupune riscuri mai mari de infecţie.
