Copiii născuţi prematur care necesită tratament pentru prevenirea orbirii din cauza retinopatiei de prematuritate (ROP) pot fi trataţi cu o doză foarte mică de bevacizumab (Avastin), arată un studiu prezentat săptămâna aceasta în publicaţia JAMA Ophthalmology.
Studiul a fost realizat de către Pediatric Eye Disease Investigator Group (PEDIG), fiind finanţat de către Institutul Naţional al Ochiului (NEI) din Statele Unite.
Copiii născuţi prematur au retina imatură, vasele lor sanguine fiind dezvoltate incomplet. În anumite condiţii, există riscul apariţiei unor vase anormale, fibrozei şi chiar riscul de dezlipire de retină. Dezlipirea totală de retină poate provoca orbire. De altfel, ROP este una dintre principalele cauze de orbire la copii.
Tratamentele cele mai obişnuite pentru ROP sunt tratamentul cu laser şi crioterapia, care opresc creşterea vaselor anormale înainte ca acestea să poate provoca detaşare de retină.
Medicamentul bevacizumab inhibă creşterea vaselor sanguine anormale prin suprimarea supraproducţiei unei proteine numite factor de creştere a endoteliului vascular (VEGF).
Medicamentul bevacizumab, dezvoltat de compania Roche, este indicat în tratamentul mai multor forme de cancer, fiind autorizat pentru punere pe piaţă din 2004 în SUA şi din 2005 în Uniunea Europeană.
De atunci, unii medici oftalmologi au folosit medicamentul off-label pentru a inhiba creşterea vaselor sanguine anormale la pacienţii cu ROP, dar şi pentru alte tulburări oftalmologice.
Terapia cu laser necesită sedarea nou-născutului pentru 90 de minute, în timp ce o injecţie cu bevacizumab durează mult mai puţin şi este mai puţin stresantă pentru copil.
Un studiu clinic ale cărui rezultate au fost publicate în 2011 au confirmat beneficiile folosirii bevacizumab în tratamentul cazurilor cele mai grave de ROP.
“Ca opţiune mai rapidă şi mai uşoară de tratament, injecţiile oculare anti-VEGF au reprezentat o alternativă bine-venită la terapia cu laser pentru tratarea formelor severe de ROP. Însă ştim că agenţii anti-VEGF injectaţi în ochi ajung în sistemul sanguin, iar medicii erau îngrijoraţi că inhibarea VEGF poate afecta dezvoltarea normală a creierului, plâmânilor, oaselor sau a ţesuturilor rinichilor”, a explicat prof. David Wallace, care conduce departamentul de oftalmologie din cadrul Şcolii de Medicină a Universităţii Indiana, citat de sciencedaily.com.
Echipa de cercetători condusă de prof. Wallace au încercat să determine doza cea mai mică de bevacizumab care poate fi folosită pentru ROP.
Cercetătorii au pornit de la 40% din doza folosită în mod obişnuit pentru ROP, apoi au înjumătăţit doza de şapte ori.
În cele din urmă, cercetătorii au determinat că 0,004 mg de bevacizumab, care reprezintă 0,6% din doza folosită în studiul din 2011, este cea mai mică doză eficientă pentru cei mai mulţi copii cu ROP.
în studiu au fost incluşi 59 de copii născuţi prematur cu ROP de tip 1, cea mai severă formă a afecţiunii. Tratamentul a fost considerat eficient dacă ROP s-a îmbunătăţit după 4 zile de terapie şi dacă nu mai exista recurenţă sau nevoie de tratament suplimentar după 4 săptămâni.
Studiul a indicat un succes deplin al terapiei la toţi copiii trataţi cu doze de 0,016 mg şi 0,008 mg de bevacizumab, în timp ce doza de 0,004 mg a tratat 9 din 10 copii. În schimb, doza de 0,002 mg nu a tratat decât 17 din 23 de cazuri.
Spre comparaţie, dozele de bevacizumab folosite în mod curent de oftalmologi pentru ROP sunt cuprinse între 0,25 mg şi 0,625 mg.
Cercetătorii urmează să realizeze un studiu clinic randomizat controlat în care vor fi comparate efectele tratamentului cu doză mică de bevacizumab pentru ROP cu cele ale terapiei cu laser.
