Persoanele cu antecedente familiale de schizofrenie şi bărbaţii cu un coeficient intelectual mai scăzut au mai multe riscuri de a dezvolta o formă de schizofrenie rezistentă la tratament, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Karolinska Institutet din Suedia, publicat în revista "Molecular Psychiatry".
Cercetătorii spun că descoperirile ar putea fi importante în eforturile de a proiecta noi tratamente medicamentoase care îmbunătăţesc cogniţia.
Schizofrenia este o boală mentală care afectează modul în care o persoană gândeşte, simte şi se comportă. Simptomele includ vorbirea şi comportamentul anormal, halucinaţii, dezorientare şi alte dificultăţi cognitive.
Peste 30% dintre cei diagnosticaţi cu această afecţiune nu răspund la medicamentele antipsihotice actuale. Acest grup suferă de ceea ce se numeşte schizofrenie rezistentă la tratament, o afecţiune care este asociată cu un risc mai mare de suicid şi costuri semnificative pentru sistemele de sănătate.
O persoană poate fi diagnosticată cu schizofrenie rezistentă la tratament după ce nu a răspuns la cel puţin două runde de medicamente antipsihotice diferite.
În acest studiu, cercetătorii au analizat peste 24.000 de adulţi suedezi pe o perioadă medie de 8,5 ani, inclusiv aproximativ 4.800 care au suferit de schizofrenie rezistentă la tratament.
Pentru realizarea cercetării, oamenii de ştiinţă au folosit mai multe registre naţionale, cum ar fi registrul de pacienţi, registrul medicamentelor prescrise, un registru ce cuprindea datele de sănatate a mai multor generaţii ale unor familii şi registre militare de recrutare pentru a colecta şi lega datele.
Rezultatele au arătat că cei care aveau mai multe rude cu schizofrenie şi bărbaţi cu un IQ scăzut la vârsta de 18 ani aveau un risc semnificativ mai mare de a avea schizofrenie rezistentă la tratament decât o formă a bolii sensibilă la tratament.
Aceste descoperiri nu au fost asociate anterior cu schizofrenia rezistentă la tratament.
Constatarea noastră privind existenţa IQ-ului premorbid mai scăzut în schizofrenia rezistentă la tratament comparativ cu cei care nu au acestă formă a bolii este deosebit de interesantă având în vedere că ar putea fi importantă în eforturile de a proiecta noi tratamente medicamentoase îmbunătăţind cogniţia", a declarat dr. Kaarina Kowalec, cercetător afiliat la Departamentul de Epidemiologie Medicală şi Biostatistica din Karolinska Institutet, citată de sciencedaily.com.
Cercetătorii au putut, de asemenea, să identifice mai mulţi factori cunoscuţi asociaţi cu schizofrenia rezistentă la tratament, inclusiv sexul masculin, un număr mai mare de încercări de tratament, mai multe încercări de suicid şi nivelul educaţional scăzut.
Într-un set de cazuri cu date genomice ample, cercetătorii au analizat dacă există vreo legătură genetică între schizofrenia rezistentă la tratament şi alte patru tulburări psihiatrice: schizofrenie, tulburare bipolară, depresie şi autism (ultimele trei au fost anterior corelate genetic cu schizofrenia), şi spre surprinderea lor, cercetătorii nu au găsit asocieri genetice.
Este destul de izbitor faptul că factorii genetici asociaţi cu schizofrenia nu au fost asociaţi cu schizofrenia rezistentă la tratament, iar acest lucru indică faptul că riscurile comune de mediu pot juca un rol în răspunsul la tratament, având în vedere că istoricul familial de schizofrenie a fost asociat cu forma rezistentă la tratament a bolii, se mai arată în concluziile cercetării.
