Un studiu sugerează că spitalele joacă un rol în răspândirea infecţiilor rezistente la antibiotice în comunitate.
Membrii de familie ai pacienţilor recent externaţi din spital pot avea un risc mai mare de a contracta o infecţie rezistentă la antibiotice, adesea numită superbacterie, chiar dacă pacientul nu a fost diagnosticat cu aceeaşi infecţie, ceea ce sugerează că spitalele joacă un rol în răspândirea bacteriilor rezistente în comunitate, potrivit studiului din Infection Control & Hospital Epidemiology, revista Societăţii pentru Epidemiologia Sănătăţii din America, publicat miercuri.
Atunci când pacienţii recent spitalizaţi au fost diagnosticaţi cu o superbacterie - de exemplu infecţia cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) - riscul pentru rudele care locuiau cu ei a fost şi mai mare.
Cu cât perioada de spitalizare a pacientului era mai lungă, chiar şi fără un diagnostic de MRSA, cu atât riscul pentru membrii familiei era mai mare.
„Pacienţii pot deveni colonizaţi în timpul spitalizării şi pot transmite MRSA membrilor familiei lor", a declarat într-un comunicat Aaron Miller, cercetător principal al studiului şi profesor asistent de cercetare în medicină internă - boli infecţioase la Universitatea din Iowa.
Acest lucru sugerează că spitalele contribuie la răspândirea MRSA în comunitate prin intermediul pacienţilor externaţi care sunt purtători asimptomatici, a precizat acesta.
Autorii studiului recomandă spitalelor să îmbunătăţească practicile de control al infecţiilor, inclusiv testarea colonizării cu MRSA, în special la externare, chiar dacă nu există simptome de infecţie.
Ei spun că în ceea ce priveşte colonizarea şi infecţiile cu MRSA acestea ar putea fi urmărite în rândul pacienţilor spitalizaţi şi al contactelor lor din gospodărie pentru a identifica şi a atenua transmiterea mai eficient.
„Acest studiu important ilustrează riscul de răspândire a agenţilor patogeni rezistenţi legaţi de asistenţa medicală şi subliniază importanţa esenţială a practicilor de infecţie de bază", a declarat preşedintele SHEA, dr. Thomas Talbot, epidemiolog şef la centrul medical al Universităţii Vanderbilt, care nu a fost implicat în cercetare.
Igiena mâinilor, curăţarea mediului şi intervenţiile standard pentru reducerea colonizării stafilococice sunt esenţiale pentru prevenirea răspândirii bacteriilor rezistente în cadrele medicale, spune medicul.
Infecţiile cu MRSA sunt cunoscute drept superbacterii deoarece nu răspund la antibioticele obişnuite, ceea ce le face dificil de tratat.
Bcateria MRSA apare, în general, la persoanele care au fost internate într-un spital sau într-un alt mediu de îngrijire medicală, cum sunt azilele de bătrâni, dar se răspândeşte şi în comunităţile din afara spitalului, de obicei prin contact piele pe piele.
Majoritatea persoanelor cu MRSA nu prezintă simptome, dar bacteria poate provoca umflături dureroase dacă ajunge sub piele şi poate fi mortală dacă se răspândeşte în alte părţi ale corpului, cum ar fi sângele sau plămânii.
Cercetătorii au folosit o bază de date mare de asigurări de sănătate care includea 158 de milioane de persoane înscrise cu doi sau mai mulţi membri ai familiei în acelaşi plan medical pentru a afla cum se răspândeşte MRSA după ce cineva dintr-o familie a fost în spital.
Analizând 424.512 cazuri de MRSA în rândul a 343.524 de persoane asigurate, studiul a descoperit 4.724 de cazuri de transmitere potenţială a MRSA către un membru al familiei de la o rudă care fusese recent internată în spital şi avea un diagnostic de MRSA.
De asemenea, s-au constatat 8.064 de cazuri de transmitere potenţială a MRSA după spitalizarea unui membru al familiei care nu avea o infecţie cu MRSA.
„Este important să nu subliniem prea mult riscul de spitalizare", a spus dr. Miller. „Deşi am identificat un factor de risc semnificativ pentru transmiterea în gospodărie şi în comunitate, riscul absolut rămâne relativ scăzut", a precizat medicul.
Persoanele expuse la un membru al familiei recent spitalizat cu MRSA au fost de peste 71 de ori, sau 7000%, mai susceptibile de a contracta o infecţie cu MRSA comparativ cu persoanele din studiu care nu au avut un membru al familiei spitalizat sau expus la MRSA în ultimele 30 de zile.
Având un membru al familiei în gospodărie care a fost spitalizat, dar nu a avut MRSA, şansele ca o rudă să contracteze MRSA în luna următoare externării au crescut cu 44%.
Cu cât membrul familiei a petrecut mai mult timp în spital, cu atât este mai mare probabilitatea ca cineva din gospodăria sa să contracteze MRSA.
În cazul în care pacientul a fost internat în spital între una şi trei zile în luna precedentă, şansele ca o rudă să contracteze MRSA au crescut cu 34% în comparaţie cu persoanele fără spitalizări recente în gospodăria lor.
Dacă un membru al familiei a fost spitalizat timp de patru până la 10 zile, şansele ca o rudă să fie infectată cu MRSA au crescut cu 49%, iar în cazul spitalizărilor mai lungi de 10 zile, şansele ca o rudă din aceeaşi gospodărie să fie infectată au crescut cu 70% până la 80%.
Alţi factori asociaţi cu infecţiile cu MRSA în rândul membrilor gospodăriei au inclus numărul de alte boli, utilizarea anterioară a antibioticelor şi prezenţa copiilor mici în familie.
Studiul intitulat, „Spitalizările în rândul membrilor familiei cresc riscul de infecţie cu MRSA într-o gospodărie", a fost publicat online în revista Infection Control & Hospital Epidemiology pe 7 august.
