În camerele de urgenţă şi în unităţile de terapie intensivă (ATI), medicii trebuie să ia decizii într-o fracţiune de secundă cu privire la antibioticele pe care trebuie să le administreze unui pacient atunci când se suspectează o infecţie care îi pune acestuia viaţa în pericol. Un nou studiu al cercetătorilor americani de la Universitatea din Michigan (U-M) relevă faptul că aceste decizii pot avea consecinţe neintenţionate asupra rezultatelor pacienţilor.
Începând din 2015, în Statele Unite o penurie naţională de mai bine de 15 luni a unui antibiotic prescris în mod obişnuit, piperacilina/tazobactam, comercializat sub numele de marcă Zosyn, a oferit o oportunitate unică de a compara ratele de deces la pacienţii spitalizaţi cu sepsis cărora li s-au administrat două tipuri diferite de antibiotice - unul care cruţă microbiomul intestinal şi unul care îl modifică profund.
Piperacilina/tazobactamul, din clasa de antibiotice peniciline cu spectru larg, se administrează în mod obişnuit pentru sepsis, o complicaţie a infecţiei care pune viaţa în pericol.
În absenţa acestuia, medicii folosesc de obicei în schimb un alt antibiotic, cefepima (din clasa cefalosporinelor de generaţia a patra, utilizat în tratamentul unor infecţii bacteriene), care are o activitate similară împotriva agenţilor patogeni comuni din sepsis, dar, spre deosebire de piperacilină/tazobactam, are efecte minime asupra bacteriilor anaerobe din intestin.
„Am văzut această penurie ca pe o oportunitate unică de a ne întreba dacă acest antibiotic, despre care ştim că epuizează intestinul de bacterii anaerobe, face o diferenţă în ceea ce priveşte rezultatele pacienţilor”, a declarat dr. Robert Dickson, doctor în medicină, de la departamentul medical al Diviziei de Medicină Pulmonară şi de Terapie Intensivă şi director adjunct al Institutului Weil pentru Cercetare şi Inovare în Terapie Intensivă, unul dintre autori.
Într-un organism sănătos, microbiomul intestinal este populat în mare parte de bacterii anaerobe care rareori provoacă boli.
Cercetările anterioare ale echipei de studiu au arătat că până şi o singură doză de piperacilină/tazobactam ucide majoritatea acestor bacterii intestinale anaerobe, care joacă roluri importante în metabolismul organismului, imunitate şi prevenirea infecţiilor.
Echipa multidisciplinară de la U-M a folosit date din dosarele medicale pentru a analiza rezultatele la 7.569 de pacienţi.
Specialiştii au comparat 4.523 de pacienţi care au fost trataţi cu piperacilină/tazobactam cu 3.046 de pacienţi care au primit cefepime.
Ei au descoperit diferenţe marcante: tratamentul cu piperacilină-tazobactam a fost asociat cu o creştere de 5 procente a mortalităţii la 90 de zile, mai multe zile de ventilaţie mecanică şi mai mult timp cu insuficienţă de organe.
„Acestea sunt antibiotice puternice care sunt administrate pacienţilor în fiecare zi în fiecare spital din întreaga ţară (Statele Unite)”, a precizat dr. Rishi Chanderraj, de la Divizia de boli infecţioase a U-M.
„Clinicienii le folosesc pentru că încearcă să trateze fiecare agent patogen posibil care ar putea cauza boala pacienţilor lor, dar rezultatele noastre sugerează că efectele lor asupra microbiomului ar putea avea, de asemenea, efecte importante asupra rezultatelor pacienţilor”, expălică medicul.
Studiul s-a bazat pe o lucrare anterioară a echipei care sugera că pacienţii grav bolnavi ar putea avea rezultate mai proaste atunci când li se administrează antibiotice care epuizează intestinul de anaerobi. Aceştia au observat, de asemenea, efecte similare atunci când au studiat modele animale.
„Cercetările noastre anterioare au sugerat că ar putea exista efecte nocive cu piperacilină/tazobactam, dar a fost un studiu observaţional care a avut unele limitări”, a declarat dr. Michael Sjoding, din cadrul Diviziei de medicină pulmonară şi terapie intensivă, autorul principal al studiului.
Potrivit acestuia, penuria de medicamente a fost „o oportunitate extraordinară". „A creat un experiment natural aproape perfect care ne-a permis să testăm diferenţa dintre aceste două medicamente asupra rezultatelor pacienţilor într-o manieră foarte riguroasă”, a precizat medicul.
Un studiu clinic recent a pus aceste două antibiotice unul împotriva celuilalt şi a comparat efectele secundare şi mortalitatea după două săptămâni. Acel studiu nu a găsit nicio diferenţă pe termen scurt - o constatare pe care echipa U-M a observat-o şi în analiza lor.
„Când am analizat rezultatele la două săptămâni în studiul nostru, nici noi nu am găsit diferenţe”, a precizat dr. Chanderraj. „Dar diferenţele la trei luni au fost dramatice”.
În general, noile constatări sugerează că tratamentul cu piperacilină/tazobactam în locul cefepimei poate contribui la un deces suplimentar la fiecare 20 de pacienţi septici trataţi.
„O diferenţă de 5% în ceea ce priveşte mortalitatea are implicaţii enorme, deoarece sepsisul este atât de frecvent”, a precizat la rândul său dr. Dickson.
„În fiecare zi, mii de medici decid care dintre aceste medicamente să le folosească la pacienţii septici”.
Medicii ar trebui să se gândească mai mult dacă antibioticele anti-anerobe sunt justificate înainte de a le prescrie, a adăugat dr. Chanderraj. „Trebuie să ne gândim la antibiotice ca la chimioterapie. În contextul potrivit, tratamentul poate salva vieţi, dar în contextul greşit, poate fi destul de dăunător”, a mai precizat acesta.
