Revista Science Translational Medicine a publicat miercuri un studiu realizat de cercetătorii de la Institutul olandez de Biologie Leiden (IBL) privind un nou antibiotic puternic care poate depăşi rezistenţa bacteriană.
„Ideea a fost de a modifica antibioticul original şi de a crea un medicament de generaţie următoare", spune Nathaniel Martin, profesor de chimie biologică. Acesta analizează deja modalităţile de introducere pe piaţă a noului antibiotic.
Uneori, ştiinţa înseamnă să fii în locul potrivit la momentul potrivit şi aşa a început povestea antibioticului EVG7.
În 2017, Nathaniel Martin şi echipa sa lucrau în laborator, dezvoltând noi reacţii chimice care ar putea fi utilizate pentru a modifica structura diferitelor molecule.
Atunci, Martin a avut pentru prima dată ideea de a aplica aceste noi metode pentru a modifica structura unui anumit tip de antibiotic: vancomicina.
El s-a gândit la acest antibiotic specific dintr-un motiv întemeiat. Vancomicina este un antibiotic foarte util şi puternic, dar are unele dezavantaje. Prezintă riscul leziunilor renale, iar din anii 1980, tot mai multe bacterii au devenit rezistente la acest medicament.
Un antibiotic de generaţie următoare
Dacă ar putea fi dezvoltată o nouă versiune a vancomicinei care să depăşească aceste obstacole, aceasta ar fi o opţiune excelentă pentru pacienţii care suferă de infecţii care le pun viaţa în pericol, cauzate, de exemplu, de superbacteriile din spitale. După ce primele rezultate au indicat că o astfel de versiune îmbunătăţită este posibilă, Martin şi echipa sa s-au pus pe treabă.
Echipa a schimbat proprietăţile antibioticului prin modificarea structurii sale, creând o nouă generaţie de vancomicină. Cu alte cuvinte, laboratorul a urmărit să-l facă mai puternic şi mai puţin dăunător pentru rinichi, precum şi capabil să depăşească mecanismele de rezistenţă bacteriană.
Un medicament mai puternic, cu mai puţine efecte secundare
În timpul procesului, doctoranda Emma van Groesen a jucat un rol important, iar compusul EVG7 a fost denumit după iniţialele ei. Numărul „7" a fost adăugat deoarece a fost al şaptelea din seria de compuşi ai vancomicinei care s-a dovedit a fi cel mai activ.
Şi compusul a fost într-adevăr foarte activ, spun cercetătorii olandezi.
Comparativ cu vancomicina originală, EVG7 s-a dovedit a fi de 100 până la 10.000 de ori mai puternic împotriva unei game de agenţi patogeni bacterieni.
Asta înseamnă că trebuie administrată o cantitate mai mică de antibiotic, ceea ce poate reduce efectele secundare.
Acum, după mai mulţi ani, EVG7 este gata pentru următoarea fază.
„Ne-a luat aproximativ doi ani şi jumătate să obţinem acceptarea studiului nostru în revista Science Translational Medicine", explică Martin într-un comunicat al universităţii.
„Acesta este cel mai important jurnal spre care trebuie să tindem, iar publicarea în STM indică adesea că un medicament experimental are potenţial clinic", a precizat acesta.
De asemenea, recenzorii care evaluează manuscrisul sunt foarte experimentaţi şi adesea foarte critici.
„În cazul nostru, au venit cu două runde de întrebări de urmărire şi cereri de experimente suplimentare. Dar, în cele din urmă, aceşti recenzenţi au contribuit la consolidarea studiului"
Laboratorul Leiden se gândeşte deja cum să aducă pe piaţă acest antibiotic de nouă generaţie.
„Avem ambiţia fie de a înfiinţa o nouă companie pentru dezvoltare, fie de a licenţia tehnologia unei companii farmaceutice existente. Urmărim în mod activ ambele strategii", au precizat oamenii de ştiinţă
Doi până la trei ani înainte ca medicamentul să poată fi testat pe oameni
Acest lucru nu înseamnă că EVG7 este încă pregătit pentru piaţă.
Dezvoltarea unui medicament nou reprezintă un proces lung, complicat şi costisitor.
Echipa se aşteaptă să fie nevoie de aproximativ 5 milioane de euro în investiţii externe şi să dureze doi până la trei ani înainte ca medicamentul să poată fi testat pentru prima dată pe oameni.
De asemenea, echipa trebuie să optimizeze în continuare procesul utilizat pentru prepararea EVG7, astfel încât antibioticul să poată fi produs în cantităţi suficient de mari pentru a fi viabil din punct de vedere comercial.
Cercetătorii olandezi subliniază că este o adevărată realizare ca un medicament candidat preclinic să fie dezvoltat într-un laborator academic.
În acest caz, majoritatea lucrărilor experimentale au fost realizate de o echipă formată din masteranzi, doctoranzi şi cercetători postdoctorali în laboratorul IBL.
