Peste 8,5 milioane de persoane din întreaga lume suferă de Parkinson, a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă după boala Alzheimer. O descoperire recentă sugerează că un tratament existent ar putea fi folosit şi împotriva acestei maladii.
Cercetătorii au descoperit modul în care o proteină de suprafaţă celulară numită Aplp1 poate juca un rol în răspândirea materialului responsabil pentru boala Parkinson de la o celulă la alta în creier.
Într-o dezvoltare promiţătoare, un medicament împotriva cancerului, aprobat de autorităţile americane de reglementare din domeniul sănătăţii, care vizează o proteină numită Lag3 - ce interacţionează cu Aplp1 - a blocat răspândirea bolii în testele preclinice, sugerând că ar putea exista deja o potenţială terapie pentru această boală.
Într-un nou studiu, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă descrie modul în care cele două proteine lucrează împreună pentru a ajuta aglomerările nocive de proteine alfa-sinucleină să ajungă în celulele creierului.
„Acum că ştim cum interacţionează Aplp1 şi Lag3, avem o nouă modalitate de a înţelege modul în care alfa-sinucleina contribuie la progresia bolii Parkinson", spune Xiaobo Mao, un neurocercetător de la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite ale Americii.
Descoperirile sugerează, de asemenea, că ţintirea acestei interacţiuni cu medicamente ar putea încetini semnificativ progresia bolii Parkinson şi a altor boli neurodegenerative, a adăugat el.
Fiind o tulburare progresivă de mişcare, boala este diagnosticată de obicei doar atunci când apar simptomele, care includ tremurături, rigiditate, probleme de echilibru, dificultăţi de vorbire, tulburări de somn şi probleme de sănătate mintală.
În prezent incurabilă, boala face ca pacienţii să depună eforturi pentru a merge sau vorbi.
Simptomele bolii Parkinson rezultă în principal din moartea sau afectarea neuronilor producători de dopamină din substanţa neagră a creierului, o regiune implicată în controlul motor fin.
Se crede că acest lucru este cauzat de corpurile Lewy, care sunt aglomerări anormale de proteine constând în principal din alfa-sinucleină cu defecte de pliere, care circulă între neuroni.
De obicei, alfa-sinucleina menţine comunicarea funcţională între neuroni, dar apar probleme atunci când aceasta prezintă defecte de pliere şi devine insolubilă.
În prezent, este dificil de ştiut dacă aceasta este o cauză a bolii Parkinson sau un simptom.
Studiile anterioare pe şoareci au arătat că Lag3 se leagă de proteinele alfa-sinucleină şi răspândeşte patologia bolii Parkinson în neuroni.
În timp ce ştergerea Lag3 împiedică în mod semnificativ acest proces, nu îl previne complet, indicând că o altă proteină este, de asemenea, implicată în neuronii care preiau alfa-sinucleina cu defecte de pliere.
„Cercetările anterioare au demonstrat că Lag3 nu a fost singura proteină de suprafaţă celulară care a ajutat neuronii să absoarbă alfa-sinucleina, aşa că am apelat la Aplp1 în experimentele noastre cele mai recente", explică Valina Dawson, neurocercetător la Johns Hopkins.
Neuron exprimând Aplp1 (în alb), care permite celulelor creierului să absoarbă proteine asociate cu boala Parkinson. Credit: Yasuyoshi Kimura
Oamenii de ştiinţă au efectuat teste cu şoareci modificaţi genetic cărora le lipseau fie Aplp1, fie Lag3, fie ambele.
Ei au descoperit că Aplp1 şi Lag3 pot ajuta în mod independent celulele creierului să absoarbă alfa-sinucleina dăunătoare, dar împreună cresc semnificativ absorbţia.
Atunci când şoarecilor le lipseau atât Aplp1, cât şi Lag3, cu 90% mai puţină alfa-sinucleină dăunătoare a intrat în celulele sănătoase ale creierului, ceea ce înseamnă că o cantitate mai mare de aglomerări proteice dăunătoare a fost blocată atunci când lipseau ambele proteine, comparativ cu deleţia doar a uneia dintre ele.
Cercetătorii au administrat şoarecilor normali medicamentul nivolumab/relatlimab, un tratament pentru melanom care conţine un anticorp Lag3, şi au constatat că acesta a oprit, de asemenea, interacţiunea dintre Aplp1 şi Lag3, blocând din nou aproape complet formarea aglomerărilor de alfa-sinucleină cauzatoare de boală în neuroni.
„Anticorpul anti-Lag3 a reuşit să prevină răspândirea în continuare a seminţelor de alfa-sinucleină în modelele de şoareci şi a prezentat o eficacitate mai bună decât depleţia Lag3, din cauza asocierii strânse a Aplp1 cu Lag3", spune Ted Dawson, neurocercetător la Universitatea Johns Hopkins.
Următorul pas va fi testarea anticorpului Lag3 pe modele de şoareci de boală Parkinson şi Alzheimer - unde cercetările au indicat Lag3 drept o ţintă.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.
