În prezent, nu se cunosc cu certitudine cauzele principale ale bolii Alzheimer. Se consideră că maladia este determinată de o combinaţie de factori genetici, comportamentali şi de mediu, care afectează celulele creierului (neuronii).
De aceea sunt necesare noi strategii terapeutice pentru a reduce riscul şi, eventual, pentru a preveni neuropatologia bolii Alzheimer sporadice (sAD) prin intervenţia în stadii timpurii, înainte de deteriorarea neuronală.
Din punct de vedere biologic, în determinarea apariţiei bolii Alzheimer se ştie că sunt implicate anumite proteine de la nivelul creierului, care nu mai funcţionează normal, perturbă activitatea neuronilor şi eliberează substanţe toxice.
Activitatea a doua proieine este asociată cu afectarea creierului în boala Alzheimer. Este vorba, pe de o parte, despre fragmente de proteine mai mari, numite beta-amiloid, care se acumulează, determinând plăci de amiloid care interferează cu posibilitatea comunicării dintre celulele creierului (neuroni)
Pe de altă parte, proteinele tau, care sprijină transportul nutrienţilor pentru neuroni îşi schimbă forma şi determină apariţia unor „încurcături” ale reţelei de celule neuronale, aşa numitele ghemuri neurifibrilare.
În timp ce o mare parte din cercetările legate de boala Alzheimer s-au concentrat pe identificarea modalităţilor de reducere a acumulării de plăci amiloide - care se formează atunci când fragmente proteice lipicioase cunoscute sub numele de beta amiloid se adună în creier - noul studiu se concentrează pe încetinirea modificărilor dăunătoare ale moleculei tau, care poate duce la apariţia unor încurcături în reţeaua neuronală şi la degenerarea neuronilor.
Cercetătorii au descoperit că, în special, fosforilarea proteinelor tau, în care grupări fosfat sunt adăugate la peptida tau, este un eveniment timpuriu cheie care declanşează leziuni neurologice.
În recentul studiu, grupul de cercetători de la facultatea de medicină Yale şi de la Universitatea Johns Hopkins a anunţat că un medicament experimental ar putea reduce modificările toxice ale proteinelor tau, cunoscute pentru deteriorarea neuronilor din creierele bolnavilor de Alzheimer.
Cercetarea sugerează că procesele inflamatorii din creierul în curs de îmbătrânire contribuie la fosforilarea proteinelor tau în forma comună, cu debut tardiv, a bolii Alzheimer.
„Am reuşit să reducem fosforilarea proteinelor tau prin restabilirea acţiunilor de reglare care se pierd odată cu vârsta şi cu inflamaţia", a declarat autorul principal Amy Arnsten, profesor de neuroştiinţe la facultatea de medicină Yale.
Potrivit acesteia, mecanismul de protecţie este diferit de alte abordări întreprinse până acum.
Studiul a fost publicat recent în revista Alzheimer's & Dementia: Translational Research & Clinical Interventions.
În cercetărilor lor, echipa a investigat modalităţi de a reduce fosforilarea tau la începutul progresiei bolii, înainte ca neuronii să fie afectaţi.
În mod specific, ei s-au concentrat asupra rolului unei enzime cerebrale implicate în inflamaţie numită GCPll (glutamat-carboxipeptidaza-II).
Această enzimă erodează efectele protectoare furnizate de mGluR3, un receptor de pe neuroni care facilitează funcţiile cognitive superioare.
Cercetătorii au descoperit că un inhibitor al GCPII numit 2-MPPA (sintetizat de programul Johns Hopkins pentru descoperirea medicamentelor) a redus fosforilarea tau la maimuţele mai în vârstă cu patologie naturală tau.
Acum, scopul cercetătorilor este de a dezvolta un compus care să poată fi utilizat la om.
„Sperăm să dezvoltăm un inhibitor GCPll care să poată fi administrat pe cale orală şi care să fie sigur pentru uz uman", a declarat Barbara Slusher, director al programului Johns Hopkins pentru descoperirea medicamentelor şi coautor al studiului.
„Credem că acest mecanism are un mare potenţial", a precizat ea.
