Telomerii sunt şiruri de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom cu rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Odata cu trecerea timpului, telomerii se scurteaza progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor, iar când lungimea acestora ajunge sa fie insuficientă şi nu se mai pot repara, cromozomii se destramă, iar celulele nu se mai pot divide, instalându-se moartea celulara (apoptoza). Persoanele cu un procent ridicat de telomeri scurţi sunt mai predispuse dezvoltării cancerului, afecţiunilor cardiovasculare şi altor boli asociate cu înaintarea în vârstă, precum şi decesul prematur.
Oamenii de ştiinţă estimează că aproximativ 50% din gradul de variabilitate al lungimii telomerilor este moştenit, iar restul este influenţat de factorii de mediu şi de cei legati de modul de viaţă.
Trei cercetători americani au primit premiul Nobel pentru Medicină în anul 2009, pentru descoperirile lor legate de telomeri şi longevitate.
Acum, rezultatele unui studiu amplu, pe termen lung, publicate luni, online, în revista General Psychiatry, sugerează faptul că telomerii mai scurţi de la capetele cromozomilor celulelor albe din sânge pot semnala un risc crescut de demenţă.
Aceştia sunt asociaţi cu un volum mai mic al creierului total şi al materiei albe, care ajută organismul să proceseze informaţiile, şi pot fi un indicator al sănătăţii cerebrale viitoare, spun cercetătorii.
Telomerii, aflaţi la capetele cromozomilor, acţionează ca un „capac" şi au rolul de a preveni pierderea ADN-ului codificat prin faptul că un cromozom se desface sau se poate destrăma atunci când se replică.
De fiecare dată când o celulă se divide, cromozomii se replică, iar telomerii se scurtează uşor, astfel încât aceştia pot fi un marker promiţător pentru îmbătrânirea celulară şi riscul de boli legate de vârstă, notează cercetătorii. Dar studiile care analizează lungimea telomerilor şi sănătatea creierului sunt puţine şi rare.
Pentru a explora acest aspect în continuare, autorii studiului au apelat la datele din UK Biobank pentru a analiza potenţialele asocieri dintre lungimea telomerilor leucocitelor (globule albe) şi riscul de demenţă, inclusiv boala Alzheimer şi demenţa vasculară, precum şi volumul total şi regional al creierului.
UK Biobank este o mare bază de date biomedicale care conţine informaţii genetice şi de sănătate detaliate pentru aproximativ o jumătate de milion de persoane din Marea Britanie, înregistrate între 2006 şi 2010.
Lungimea telomerilor leucocitelor a fost măsurată prin analiza probelor de sânge prelevate la înrolarea indivizilor în banca de date.
Aceste date au fost disponibile pentru 439.961 de persoane cu vârste cuprinse între 37 şi 73 de ani la momentul respectiv (vârsta medie 56 de ani).
Pe parcursul unei perioade medii de monitorizare de aproape 12 ani, 1.551 (0,4%) de participanţi au fost diagnosticaţi cu boala Alzheimer; 767 (0,2%) cu demenţă vasculară; şi 5.820 (1,3%) cu alt tip de demenţă.
Analiza datelor a relevat o asociere semnificativă între lungimea telomerilor leucocitelor şi riscul ulterior de demenţă.
După compensarea unor factori, precum sexul şi vârstă, participanţii cu cei mai scurţi telomeri leucocitari au avut cu 14% mai multe şanse de a fi diagnosticaţi cu demenţă şi cu 28% mai multe şanse de a fi diagnosticaţi cu boala Alzheimer decât cei cu cei cu cei mai lungi telomeri leucocitari.
Riscul de demenţă vasculară a fost, de asemenea, crescut (18%), deşi acest lucru nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic.
Structura creierului a fost vizualizată pe scanări RMN la 38.740 de participanţi în 2014.
Acestea au relevat o asociere liniară între telomerii mai scurţi ai leucocitelor şi un volum total mai mic al creierului, substanţa albă, precum şi structuri cerebrale, inclusiv hipocampul (implicat în învăţare şi memorie), talamusul (centrul de procesare senzorială) şi nucleul accumbens (centrul plăcerii).
Cercetătorii atrag atenţia că acesta a fost un studiu observaţional şi, ca atare, rezultatele nu pot stabili vreo legătură cauzală.
Echipa care a realizat studiul subliniază, de asemenea, câteva limitări: lungimea telomerilor a fost măsurată doar o singură dată, astfel încât a fost imposibil să se afle dacă schimbările de-a lungul timpului ar fi putut afecta şansele de demenţă, la care se adaugă şi faptul că lungimea telomerilor a fost măsurată doar în leucocite.
Măsurarea lungimii telomerilor în celulele gliale (celule non-neuronale din sistemul nervos central) ar fi putut fi chiar mai informativă, sugerează ei, dar aceste date nu au fost disponibile în cadrul UK Biobank.
Diagnosticele de demenţă au fost obţinute doar din dosarele electronice de sănătate, care s-ar putea să nu fi fost actualizate şi să nu fi menţionat formele mai uşoare.
„Am constatat că lungimea telomerilor leucocitelor acţionează ca un biomarker de îmbătrânire asociat cu riscul de demenţă. În plus, am observat, de asemenea, asocieri liniare ale lungimii telomerilor leucocitelor cu structura totală şi regională a creierului", au concluzionat cercetătorii.
Aceste constatări evidenţiază faptul că lungimea telomerilor poate fi un potenţial biomarker pentru sănătatea creierului.
(Foto articol: Cromozomi umani (gri) acoperiţi de telomeri (alb). Credit: PD-NASA; PD-USGOV-NASA).
