Cercetătorii de la University of Southern California (USC) au devenit primii care au creat un membru robotic controlat de inteligenţa artificială, dotat de tendoane asemănătoare animalelor, care poate chiar să se prăbuşească şi apoi să se recupereze în următorii paşi, o sarcină pentru care robotul nu a fost niciodată programat în mod explicit .
Francisco J. Valero-Cuevas, profesor de inginerie biomedicală la USC împreună cu colegii săi au dezvoltat un algoritm inspirat de biologie care poate învăţa singur o modalitate de a merge după doar 5 minute de funcţionare şi apoi poate de asemenea să se adapteze la alte sarcini fără nici o programare suplimentară.
Cercetarea publicată în ”Nature Machine Intelligence”, deschide posibilităţi interesante pentru înţelegerea mişcării şi dizabilităţii umane, crearea de proteze receptive şi a roboţilor care pot interacţiona cu medii complexe şi schimbătoare, cum ar fi explorarea spaţiului sau căutarea şi salvarea după dezastre naturale.
Cercetătorii afirmă că robotul lor are o capacitate de învăţare asemănătoare învăţăturii naturale care are loc în cazul copiilor. Pentru a ajunge la aceste performanţe robotul a fost programat să înţeleagă mediul înconjurător într-un proces de joc liber (sau ceea ce se numeşte ”bolboroseala motorului”).
Aceste mişcări aleatorii ale piciorului permit robotului să construiască o hartă internă a membrelor şi interacţiunile sale cu mediul, au mai precizat autorii cercetării. Această capacitate este diferită de cea a roboţilor actuali care reuşesc să facă lucururi doar cu ajutorul unor simulări computerizate anterioare sau paralele pentru a ghida învăţarea.
Prin acest proces de descoperire a corpului şi a mediului înconjurător, membrele robotului proiectate la laboratorul lui Valero Cuevas de la USC folosesc propria experienţa pentru a dezvolta modelul de mers pe care funcţionează destul de bine pentru ele, producând roboţi cu mişcări personalizate.
Aplicaţiile potenţiale pentru această tehnologie sunt multe, în special în tehnologia de asistenţă, în care membrele robotice şi exoscheletele care sunt intuitive şi receptive la nevoile personale ale unui utilizator ar fi de nepreţuit pentru cei care şi-au pierdut folosirea membrelor.
”Pentru că roboţii noştri pot învăţa obiceiuri, ei pot să vă înveţe obiceiurile şi să vă imite stilul de mişcare pentru sarcinile de care aveţi nevoie în viaţa de zi cu zi - chiar dacă învăţaţi o sarcină nouă sau deveniţi mai puternică sau mai slabă”, a precizat Valero-Cuevas, citat de sciencedaily.com.
Potrivit autorilor, cercetarea va avea, de asemenea, aplicaţii importante şi în domeniul misiunilor de explorare a spaţiului sau de salvare, permiţând roboţilor să facă singuri ceea ce au de făcut în timp ce se aventurează pe o nouă planetă sau pe un teren incert şi periculos în urma dezastrelor naturale.
