În cadrul celui mai amplu studiu genetic de până acum care a explorat modul în care genele afectează nivelul de zahăr din sânge şi rezultatele în materie de sănătate, cercetătorii au ajuns la concluzia că tulburările pulmonare ar trebui să fie considerate acum o complicaţie a diabetului zaharat de tip 2.
Bolile respiratorii reprezintă a treia cauză de deces în Anglia, iar numărul internărilor în spitale pentru boli respiratorii în Anglia şi Ţara Galilor s-a dublat în ultimii 20 de ani.
Rezultatele unui nou studiu evidenţiază necesitatea ca profesioniştii din domeniul sănătăţii să fie vigilenţi cu privire la complicaţiile pulmonare la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
Diagnosticarea şi tratarea timpurie a afecţiunilor pulmonare ar putea salva vieţile a mii de persoane cu această afecţiune.
O nouă cercetare publicată joi, 7 septembrie, în Nature Genetics descrie cel mai amplu studiu efectuat vreodată asupra geneticii nivelurilor aleatorii ale glicemiei "non-stop".
Studiul, la care au participat aproape o jumătate de milion de persoane din medii diverse, descrie noi variante de ADN care influenţează nivelurile de zahăr din sânge măsurate aleatoriu.
Echipa de cercetători a analizat date din 17 studii majore, inclusiv din UK Biobank.
Această cercetare evidenţiază faptul că răspunsurile individuale la medicamentele din clasa populară de agonişti GLP-1R, utilizate pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2 şi a obezităţii, pot depinde de variantele ADN din gena ţintă, GLP1R.
Oamenii de ştiinţă au dezvăluit, de asemenea, pentru prima dată, că diabetul zaharat de tip 2 poate provoca în mod direct complicaţii pulmonare.
În cadrul celui mai amplu studiu genetic de până acum care a explorat modul în care genele afectează nivelul de zahăr din sânge şi rezultatele în materie de sănătate, cercetătorii au ajuns la concluzia că tulburările pulmonare ar trebui să fie considerate acum o complicaţie a diabetului zaharat de tip 2.
Studiul care combină datele genetice şi de expresie a pus în lumină importanţa tractului gastrointestinal, unde intestinul subţire, ileonul şi colonul joacă roluri importante în reglarea nivelului de glucoză din sânge, pe lângă rolul bine stabilit al pancreasului.
„Acest studiu extrem de important, la care au participat peste o sută de oameni de ştiinţă din întreaga lume, ne oferă noi informaţii despre genetica nivelului de glucoză din sânge şi despre diabetul zaharat de tip 2", a declarat profesorul Inga Prokopenko, profesor de e-Sănătate şi şefa departamentului de statistică multi-omică de la Universitatea Surrey, din Anglia.
„Putem acţiona acum pentru o mai bună prevenire a complicaţiilor diabetului zaharat de tip 2, inclusiv a bolilor pulmonare", a specificat ea.
Cercetătoarea a precizat că, strategiile de tratament pentru persoanele cu această afecţiune ar putea fi îmbunătăţite prin studierea variantelor individuale de ADN în legătură cu răspunsul la agonistul GLP-1R.
Fondul genetic individual afectează sensibilitatea la agonistul GLP-1R.
Agoniştii GLP-1R sunt utilizaţi pentru a trata persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pentru a le îmbunătăţi controlul glicemic, adică abilitatea lor de a menţine nivelul de zahăr din sânge într-un interval normal.
În plus, agoniştii GLP-1R au devenit foarte populari pentru a-i ajuta pe cei cu diabet zaharat de tip 2 să piardă în greutate, ceea ce le poate îmbunătăţi, de asemenea, sănătatea şi calitatea vieţii.
Oamenii de ştiinţă au efectuat caracterizarea funcţională şi structurală a variantelor ADN codificatoare din gena GLP1R (receptorul GLP-1).
Autorii subliniază că efectul asupra funcţiei receptorului GLP-1 şi răspunsul la medicamentele agoniste GLP-1R ar putea fi diferite de la un individ la altul, în funcţie de variantele ADN codificatoare ale genei GLP1R pe care le poartă.
În general, pacienţii purtători ai unor variante ADN specifice ale genei GLP1R sunt mai puţin susceptibili de a beneficia de tratamentul cu medicamente agoniste GLP-1R.
Cercetătorii sugerează că medicii ar trebui să acorde mai multă atenţie persoanelor cărora li se prescriu aceste medicamente specifice.
Prin mai buna potrivire a medicamentului la constituţia unică a persoanei, tratamentul are mai multe şanse să funcţioneze bine pentru aceasta.
Diabetul zaharat de tip 2 determină reducerea funcţiei pulmonare.
Studii anterioare au arătat că afecţiunile pulmonare, inclusiv boala pulmonară restrictivă, fibroza şi pneumonia, sunt mai frecvente la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
Cu toate acestea, până acum, nu se ştia dacă diabetul zaharat de tip 2 cauzează în mod direct deteriorarea plămânilor sau dacă alţi factori comuni ambelor afecţiuni sunt responsabili.
Controlând factorii, inclusiv fumatul şi comportamentul sedentar, echipa a folosit o tehnică statistică numită randomizare mendeliană pentru a înţelege dacă nivelurile ridicate de zahăr din sânge erau legate de afectarea funcţiei pulmonare şi dacă unul îl cauzează pe celălalt.
Funcţia pulmonară a fost măsurată cu ajutorul a două teste spirometrice obişnuite.
Analiza a arătat că nivelurile ridicate de zahăr din sânge la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au afectat direct funcţia pulmonară.
De exemplu, modelarea datelor studiului a arătat că o creştere a nivelului mediu de zahăr din sânge de la 4 mmol/L la 12 mmol/L ar putea duce la o scădere cu 20% a capacităţii şi funcţiei pulmonare.
Având în vedere că bolile respiratorii reprezintă a treia cauză de deces în Anglia, iar numărul internărilor în spitale pentru boli respiratorii în Anglia şi Ţara Galilor s-a dublat în ultimii 20 de ani, rezultatele evidenţiază necesitatea ca profesioniştii din domeniul sănătăţii să fie vigilenţi cu privire la complicaţiile pulmonare la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
Rolul tractului gastrointestinal în reglarea nivelului de glucoză
Studiul a identificat roluri pentru ţesuturi care nu au fost implicate anterior în metabolismul glucozei, mai ales cele aparţinând tractului intestinal, mai exact ileonul şi colonul.
Este cunoscut faptul că alimentele consumate sunt primite de duoden (prima parte a intestinului subţire) şi amestecate acolo cu sucurile digestive provenite de la pancreas, ficat şi vezica biliară.
Jejunul şi ileonul descompun în continuare alimentele şi absorb substanţele nutritive în fluxul sanguin.
Intestinul gros, cunoscut şi sub numele de colon, absoarbe apa şi electroliţii din alimentele nedigerate şi găzduieşte o comunitate diversă de bacterii cunoscută sub numele de microbiomul intestinal.
Acest studiu a arătat că microbiomul intestinal uman şi glicomul (totalitatea lanţurilor de zahăr dintr-o celulă sau dintr-un organism) sunt legate de reglarea nivelului de glucoză şi a evidenţiat rolul producţiei de glucoză pe bază de lactoză şi galactoză de către speciile de microbiom Collinsella şi Lachnospiraceae-FCS020.
„Cercetarea noastră oferă prima dovadă că nivelurile ridicate de zahăr din sânge în diabetul de tip 2 pot duce direct la afectarea plămânilor", a declarat dr. Vasiliki Lagou, cercetător postdoctoral din cadrul Secţiei de Multiomică statistică, primul autor al lucrării.
„Sperăm că descoperirea noastră referitoare la patul că afectarea funcţiei pulmonare este o complicaţie a diabetului zaharat de tip 2 este primul pas către o mai mare conştientizare în rândul profesioniştilor din domeniul sănătăţii, ceea ce va duce la diagnosticarea şi tratarea mai devreme a afecţiunilor pulmonare", a menţionat cercetătorul.
Studiul face lumină asupra unui rol mai puţin studiat, dar cu un impact enorm, al tractului gastrointestinal în reglarea nivelului de zahăr din sânge şi a diabetului zaharat de tip 2, mai scriu autorii
„Pe lângă pancreas, intestinul subţire şi, mai precis, ileonul, precum şi colonul, contribuie la metabolismul glucozei, aşa cum reiese din expresia genelor din aceste ţesuturi", precizează ei.
În acest studiu, cercetătorii au mai raportat relaţii între reglarea nivelului de glucoză şi speciile din microbiomul intestinal, în special Collinsella şi Lachnospiraceae-FCS020, care produc glucoză din lactoză şi galactoză.
