Aproape un milion de americani suferă de scleroză multiplă. În cazurile avansate, pacienţii pot avea mobilitate limitată şi pot prezenta spasme, slăbiciune musculară, coordonare deficitară şi incontinenţă. Progresele recente sugerează că simptomele mai severe pot fi întârziate substanţial sau chiar evitate.
Pacienţii cu scleroză multiplă ale căror analize de sânge relevă un nivel ridicat de proteine numite lanţuri uşoare de neurofilamente (NfL), un biomarker al leziunilor nervoase, ar putea înregistra o agravare a dizabilităţii într-un an sau doi, potrivit unui nou studiu condus de cercetătorii de la UC San Francisco.
Studiul este primul care cuantifică intervalul de timp care precede agravarea dizabilităţii în care are loc lezarea sistemului nervos central, a declarat dr. Ahmed Abdelhak, de la Departamentul de Neurologie al UCSF şi de la Institutul Weill pentru Neuroştiinţe, unul dintre autorii studiului.
„Creşterea NfL cu până la doi ani înainte de semnele de agravare a dizabilităţii, reprezintă fereastra în care intervenţiile pot preveni agravarea bolii", spune medicul.
În cadrul studiului, publicat luni, în revista JAMA Neurology, şi condus împreună de cercetătorii americani şi specialişti de la Spitalul Universitar şi Universitatea din Basel, Elveţia, echipa a analizat incidenţa agravării dizabilităţii, definită ca şase luni sau mai mult de deteriorare crescută reflectată într-un scor mai mare pe Scala extinsă a stării de dizabilitate.
Pornind de la studii anterioare ale cercetătorilor elveţieni, care au identificat biomarkerul NfL, într-un studiu publicat în februarie anul acesta, noua cercetare face distincţie între agravarea dizabilităţii cu recidivă, care implică simptome reziduale sau revenirea celor vechi după recidivă, şi progresia treptată a simptomelor fără recidivă.
91% prezintă un risc ridicat de agravare a handicapului
Cercetătorii au urmărit date care acoperă o perioadă de 10 ani de la aproximativ 4.000 de vizite ale pacienţilor la UCSF, din studiul EPIC, şi de la aproximativ 9.000 de vizite ale pacienţilor la mai multe locaţii din Elveţia, cuprinzând studiul SMSC.
Împreună, cele două studii au inclus aproape 1.900 de pacienţi. Dintre aceştia, 570 de pacienţi au fost identificaţi cu dizabilităţi care au continuat să se agraveze, dintre care majoritatea au fost independente de recidive.
Nivelurile ridicate de NfL au fost asociate cu un risc cu până la 91% mai mare de agravare a dizabilităţii cu recidivă aproximativ un an mai târziu, şi cu un risc cu până la 49% mai mare de agravare a dizabilităţii fără recidivă aproape doi ani mai târziu, au constatat cercetătorii.
Cercetătorii cred că nivelurile ridicate de NfL apar mai devreme în agravarea dizabilităţii fără recidivă.
Acest model poate indica „un proces mai prelungit care scade în intensitate înainte de agravarea handicapului", a declarat dr. Green, director medical al Centrului de Scleroză Multiplă şi Neuroinflamare al UCSF, şi el coautor al studiului.
Acest lucru se aliniază cu recunoaşterea faptului că moartea celulelor nervoase este un proces lent care se îndreaptă spre o dizabilitate permanentă, şi ar putea însemna că intervenţiile pentru protejarea celulelor nervoase ar putea avea timp să oprească dizabilitatea, a precizat medicul.
În plus faţă de descoperirile revoluţionare privind relaţia temporală dintre creşterile NfL şi progresia treptată a bolii în SM, studiul susţine rolul important al NfL ca marker timpuriu al leziunilor nervoase, spune dr. Jens Kuhle, care a condus cohorta elveţiană şi este şeful Centrului de Scleroză Multiplă de la Spitalul Universitar şi Universitatea din Basel.
Potrivit acestuia, monitorizarea nivelurilor NfL ar putea să detecteze activitatea bolii cu o sensibilitate mai mare decât examenul clinic sau imagistica convenţională.
Investigaţiile viitoare vor căuta terapii care pot opri progresia bolii atunci când se detectează nivelurile crescute de NfL.
