Un virus care poate pune în pericol viaţa este în mişcare în nordul Europei. Cercetătorii au descoperit că rozătoarele locale din Suedia sunt purtătoare ale unui agent patogen care poate sări la oameni şi se poate transforma în febră hemoragică. Şi mai îngrijorător este faptul că medicii descoperă cazuri cu această boală la sute de kilometri de locurile unde oficialii din domeniul sănătăţii întâlnesc de obicei acest virus.
Şoarecii scurmători (Myodes glareolus) din Skåne, în sudul Suediei, sunt purtătorii unui virus care poate provoca febră hemoragică la om, potrivit rezultatelor recente ale unor cercetări conduse de Universitatea din Uppsala.
Specialiştii sunt îngrijoraţi şi nu ştiu dacă acest virus se va răspândi şi mai mult.
Constatările, pe scurt:
În 2018, medicii din comitatul Scania din sudul Suediei au fost nedumeriţi când au diagnosticat un caz de nefropatie epidemică (NE) - o boală rară care poate provoca febră hemoragică la oameni.
Această boală, cauzată de virusul Puumala, purtat de şoarecii scurmători (de pădure), cele mai comune rozătoare din Europa, nu mai fusese niciodată observată atât de departe în sud, la peste 500 km de teritoriul său de origine din nordul Suediei.
Acest tip de şoareci sunt frecvent văzuţi în Europa şi nu de puţine ori se intersectează cu oamenii având în vedere că se adăpostesc în clădiri atunci când condiţiile meteo nu le permit să stea afară.
Doi ani mai târziu, a apărut un al doilea caz local, confirmând că virusul s-a răspândit într-o nouă regiune.
Prin intermediul testelor genetice, publicate recent într-un articol în revista Emerging Infectious Diseases, cercetătorii au făcut o descoperire uimitoare - virusul care infecta rozătoarele din Skåne nu era aceeaşi tulpină întâlnită în nordul Suediei.
În schimb, era o variantă distinctă, strâns înrudită cu virusurile Puumala din Finlanda sau din Karelia rusă, aflate la sute de kilometri distanţă.
Cumva, această tulpină străină a virusului care cauzează febra hemoragică a pătruns în populaţia de şoareci scurmători din sudul Suediei, probabil în ultimul deceniu.
Deşi până în prezent au fost identificate doar două cazuri la om, această tulpină virală emergentă reprezintă o nouă ameninţare incertă pentru sănătatea publică, a cărei prevalenţă şi gravitate trebuie studiate îndeaproape, spun oamenii de ştiinţă.
Febra hemoragică se referă la un grup de boli virale care afectează sistemul vascular al organismului (reţeaua de vase de sânge) şi provoacă o fragilitate crescută a acestora, ceea ce duce la hemoragii interne şi alte complicaţii. Principalele simptome ale febrei hemoragice includ febră bruscă, sângerări, disfuncţii ale organelor şi şoc septic.
Printre exemplele bine cunoscute de virusuri ale febrei hemoragice se numără virusul Ebola, virusul febrei Lassa, virusul febrei hemoragice Crimeea-Congo, virusul febrei galbene şi virusul Dengue.
Aceste virusuri se transmit de obicei la om prin contactul cu animale infectate sau cu fluidele corporale ale acestora sau prin intermediul unor insecte precum ţânţarii sau căpuşele.
Unele dintre aceste virusuri se pot transmite, de asemenea, de la o persoană la alta prin contactul cu fluidele corporale ale persoanelor infectate.
Febrele hemoragice sunt adesea severe şi pot pune viaţa în pericol, în special în lipsa unui tratament adecvat şi a unei îngrijiri de susţinere.
Cum au făcut oamenii de ştiinţă această descoperire?
Pentru a depista sursa cazurilor misterioase de nefropate epidemica din Skåne, cercetătorii au urmat mai mulţi paşi cheie.
În primul rând, au obţinut autorizaţiile necesare pentru a prinde în condiţii cât mai umane rozătoarele în zona din apropierea locului unde locuia primul pacient.
Pe parcursul mai multor săptămâni în anii 2020 şi 2021, au prins 74 de animale asemănătoare rozătoarelor, inclusiv 48 de şoareci scurmători - micile rozătoare de culoare brun-roşiatică cunoscute ca fiind purtătoare ale virusului Puumala.
Apoi, au disecat cu grijă animalele şi le-au testat ţesuturile lor pulmonare folosind o tehnică specială PCR cu transcriere inversă, concepută pentru a detecta hantavirusuri precum Puumala.
Acest screening a arătat că nouă din cei 48 de şoareci scurmători erau infectaţi cu o tulpină distinctă a virusului Puumala.
Prin secvenţiere genetică şi analiză filogenetică, cercetătorii au reuşit să urmărească această tulpină virală până în regiunile din Finlanda şi Karelia rusă, faţă de tulpinile care circulă în mod normal în nordul Suediei.
Pentru a obţine date genetice de mai mare rezoluţie, echipa a efectuat, de asemenea, secvenţierea avansată a ARN-ului pe un subset de probe pozitive.
Testul a furnizat secvenţe complete ale genomului viral, permiţând o analiză mai profundă a originilor acestei tulpini străine şi a relaţiilor cu alte virusuri Puumala cunoscute.
Compararea genelor virusurilor a dezvăluit, de asemenea, mutaţii unice care ar putea avea un impact asupra modului în care virusul poate fi transmisibil şi periculos.
Împreună cu testarea ADN-ului mitocondrial al rozătoarelor, aceste dovezi genetice cuprinzătoare au permis cercetătorilor să reconstituie modul în care această tulpină nouă a fost probabil introdusă în ultimii ani în populaţiile de rozătoare cele mai sudice din Suedia.
Ce spun cercetătorii?
„Am fost surprinşi de faptul că o proporţie atât de mare din relativ puţinele popândăi pe care le-am prins erau de fapt purtătoare ale unui hantavirus care îmbolnăveşte oamenii. Iar acest lucru s-a întâmplat într-o zonă situată la peste 500 km sud de aria de răspândire cunoscută anterior a virusului", a declarat Elin Economou Lundeberg, medic specialist în boli infecţioase la Spitalul Central din Kristianstad, care este unul dintre primii autori ai studiului, într-un comunicat de presă.
„Dacă virusul există de mult timp în zonă şi pur şi simplu nu a fost descoperit, de ce nu s-au îmbolnăvit mai multe persoane? Sau, s-a stabilit recent în Skåne şi abia acum a început să se răspândească? Şi cum a ajuns acolo?", se întreabă profesorul Åke Lundkvist de la Universitatea Uppsala, coautor al studiului.
„Din păcate, a intervenit pandemia de Covid-19, care a întârziat considerabil finalizarea acestui studiu", menţionează el.
Însă, specialiştii spun că aceste descoperiri sunt foarte interesante şi subliniază importanţa investigării cât mai repede posibil a cauzelor unei boli infecţioase într-o nouă zonă geografică.
Studiul a fost finanţat de Uniunea Europeană (Orizont 2020) şi SciLifeLab (Pregătirea laboratoarelor pentru pandemii), împreună cu fonduri locale pentru cercetare şi dezvoltare de la Spitalul Central din Kristianstad.
