Cu un fundal de zgomot alb continuu, auzul sunetelor pure devine chiar mai precis. Descoperirile vor putea fi aplicate pentru dezvoltarea ulterioară a implanturilor cohleare, au arătat cercetătorii de la Universitatea din Basel într-un studiu publicat în ”Cell Reports”.
Zgomotul alb nu este la fel ca alt tip de zgomot – şi nici măcar un mediu liniştit nu are acelaşi efect ca zgomotul alb.
În pofida importanţei auzului în comunicaţiile umane, sunt înţelese încă puţine lucruri despre modul prin care semnalele acustice sunt percepute şi modul prin care sunt procesate pentru a permite identificarea acestora. Totuşi, este clar un lucru, cu cât mai precis se pot distinge sunetele, cu atât auzul este mai bun. Dar ce face creierul pentru a face diferenţa între informaţiile relevante şi cele mai puţin relevante – în special într-un mediu cu zgomot de fundal?
Cercetătorii conduşi de prof. dr. Tania Rinaldi Barkat de la departamentul de biomedicină al Universităţii din Basel au investigat fundaţia neuronală a percepţiei sunetelor şi diferenţierea sunetulor într-un mediu zgomotos.
Pe parcursul cercetării, efectuate pe şoarecii de laborator, ei s-au axat pe cercetarea asupra cortexului auditiv, ”creierul auditiv”, zona cerebrală ce procesează stimulii acustici.
Cercetări anterioare au arătat că, distincţia între sunete devine mai dificilă cu cât sunt mai aproape în spectrul de frecvenţă. De aceea, iniţial, cercetătorii au presupus că zgomotul suplimentar ar putea îngreuna ascultarea.
Cu toate acestea rezultatele studiului au arătat contrairul, iar cercetătorii au reuşit să demonstreze că abilitatea cerebrală de a distinge diferenţele subtile de ton s-a îmbunătăţit atunci când un zgomot alb a fost adăugat în fundal care, în comparaţie cu un mediu liniştit, a facilitat percepţia auditivă.
Datele cercetătorilor au arătat că zgomotul alb a inhibat semnificativ activitatea celulelor nervoase în cortexul auditiv. Paradoxal, această suprimare a excitaţiei neuronală a dus la un percepţie mai precisă a tonurilor pure.
”Am descoperit că au existat mai puţine suprapuneri între populaţiile de neuroni în timpul reprezentăriilor a două tonuri separate. Ca un rezultat, reducerea totală în activitatea neuronală a produs o reprezentare mai distinctă a tonurilor”, a explicat prof. Tania Barkat, citată de sciencedaily.com.
Pentru a confirma că cortexul auditiv şi nu altă zonă cerebrală a fost responsabil de schimbarea percepţiei sunetelor, cercetătorii au folosit tehnica optogenetică controlată prin lumină.
Descoperirile vor putea fi folosite pentru a îmbunătăţi percepţia auditivă în situaţiile în care sunetele sunt dificil de distins şi conform dr. Barkat, implanturile cohleare ar putea fi stimulate cu un efect similar cu cel al zgomotului alb pentru a îmbunătăţi rezoluţia frecvenţei, astfel îmbunătăţind auzul utilizatorilor acestora.
