Adoptarea unei legislaţii corecte şi obiective în domeniul malpraxisului medical şi a unor politici publice bazate pe realităţile sistemului sanitar din România ar aduce beneficii atât pacienţilor şi medicilor, cât şi societăţii în ansamblu, consideră Diana Păun, consilier prezidenţial în Departamentul Sănătate Publică.
Diana Păun a participat miercuri la un eveniment găzduit de Academia Română, în cadrul căruia s-au dezbătut probleme importante pentru practica medicală din România şi definirea politicilor publice în sănătate.
O temă intens dezbătută în cadrul evenimentului - iniţiat de Sectia de Stiinte Medicale a Academiei Romane, condusa de acad. Victor Voicu, şi de Asociaţia “În Apărarea Medicilor” - a fost problematica sancţionării penale a culpei medicale.
“Adoptarea unei legislaţii corecte şi obiective în domeniul malpraxisului medical, dar şi a unor politici publice bazate pe realităţile sistemului sanitar din România constituie premisele unui mediu protectiv atât pentru pacient cât şi pentru noi, medicii, cu beneficii reale în final pentru întreaga societate”, a afirmat dr. Diana Păun, în cadrul evenimentului.
Consilierul prezidenţial a trecut în revistă legislaţia în domeniu din România. Astfel, legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii trasează coordonatele reglementării în dreptul naţional a relaţiei medic-pacient, cu referire la raporturile de sănătate, raporturi juridice cu caracter interdisciplinar care iau naştere şi se dezvoltă în legătură cu activităţile specifice de diagnosticare, tratare, ameliorare şi vindecare a stării de sănătate a pacientului.
Potrivit legislaţiei în vigoare, malpraxisul – ca fapt ilicit generator de responsabilitate – este definit ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.
“Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii în 2 situaţii: în primul rând, când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotărilor insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor asociate actului medical, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite, situaţii larg răspândite în sistemul sanitar din România”, a explicat Diana Păun.
A doua situaţie este atunci când medicul acţionează cu bună credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate, potrivit legislaţiei.
“Incriminarea activităţii medicale ar putea apărea în situaţii clar definite, cum ar fi: neasumarea unor riscuri ale unor acţiuni care ar fi devenit utile bolnavului sau non-intervenţia, cu consecinţa privării de şanse, sau când rezultatele nu sunt cele scontate de către bolnav”, a explicat consilierul prezidenţial.
În acest context, în actul medical apare finalitatea nedorită: insuccesul medical pentru medic şi prejudiciul, sub toate formele sale, pentru pacient.
“Dacă insuccesul medicului poate fi analizat de structurile profesionale de specialitate, principala judecată a cazului îi va reveni întotdeauna conştiinţei medicului. În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de pacient, în mod firesc nici acesta nu poate fi cuantificat, câtă vreme răspunsul la întrebarea cât costă sănătatea pierdută şi neregăsită, este unul dificil de găsit”, a menţionat dr. Diana Păun.
“Să nu uităm că relaţia medic-pacient este una extrem de complexă, vizând aspecte culturale, psihologice, sociale, care vor influenţa inerent comportamentul fiecăruia dintre cei doi actori şi, în ultimă instanţă, relaţia adecvată medic-pacient va reprezenta cheia succesului terapeutic”, a mai spus consilierul prezidenţial în Departamentul Sănătate Publică al Presedinţiei.
