Autorităţile locale joacă un rol esenţial în asigurarea şi îmbunătăţirea serviciilor de sănătate publică, acoperind o gamă largă de responsabilităţi care includ atât asistenţa medicală comunitară, cât şi administrarea spitalelor şi promovarea sănătăţii publice în comunităţi. Cu toate acestea, valoarea finanţării sistemului sanitar de către autorităţile locale este redusă, de doar 1% din finanţarea totală.
Datele sunt cuprinse în studiul “Transparenţa banilor în sistemul medical românesc”, coordonat de Dragoş Nicolae Garofil, publicat anul trecut la Editura ASE.
Potrivit studiului, cheltuielile curente totale cu sănătatea din bugetele locale au fost de 638 milioane lei în 2023, ceea ce reprezintă sub 1% din total, “o pondere ce denotă implicarea insuficientă a acestora în acest domeniu”.
Astfel, doar 178 de spitale din cele 378 de spitale publice din România au primit finanţare din partea autorităţilor locale şi doar 59 dintre acestea au primit sume mai mari de 1 milion de lei. Valoarea mediană a alocărilor a fost în anul 2023 de circa 550.000 lei (110.000 euro).
“200 de spitale publice nu au primit finanţare de la bugetele locale, ceea ce dovedeşte implicarea insuficientă a acestora în condiţiile dificultăţilor financiare ale spitalelor publice, generate de creşterea costurilor utilităţilor şi a inflaţiei în general”, arată studiul.
În ceea ce priveşte alocările pe judeţe, distribuţia este una foarte neomogenă. Cele mai mari alocări au fost în 2023 în Bucureşti şi în judeţele Timiş, Iaşi, Braşov şi Prahova (între 23,8 milioane lei şi 46,4 milioane lei).
La polul opus, în judeţele Ialomiţa, Călăraşi, Sibiu şi Mehedinţi, autorităţile locale au alocat mai puţin de 300.000 de lei (60.000 euro) în 2023 pentru spitalele publice.
TRANSPARENŢĂ REDUSĂ A FINANŢĂRII SISTEMULUI DE SĂNĂTATE
Studiul semnalează şi probleme de transparenţă în finanţarea sistemului de sănătate, în alocarea şi utilizarea fondurilor, ceea ce face dificilă evaluarea eficienţei şi performanţei sistemului.
"Elocventă este execuţia bugetară a Ministerului Sănătăţii, în care sunt imposibil de identificat principalele categorii de cheltuieli", remarcă autorii studiului.
De asemenea, documentul subliniază că sistemul de sănătate din România nu utilizează indicatori de eficienţă ai cheltuielilor, nefiind urmărite şi efectele consumului de resurse pentru sănătate.
