Conf. Dr. Ioan Andrei Vereşiu, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei de Podiatrie, a declarat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că recunoaşterea profesiei de podiatru în România, în luna decembrie 2018, reprezintă o etapă foarte importantă pentru delimitarea competenţelor şi pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor, în condiţiile în care există o categorie mare de pacienţi cu probleme la nivelul picioarelor de care până acum nu se ocupa aproape nimeni.
Medicul clujean speră ca, în următorii ani, România să aibă prima generaţie de podiatri licenţiaţi, până atunci urmând să fie formaţi asistenţi medicali care să suplinească lipsa acestei categorii de profesionişti.
Interviul a fost acordat în marja primului Simpozion regional multidisciplinar de tehnici endovasculare, organizat în perioada 4-5 aprilie 2019 la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava de Societatea de Neuroradiologie şi Radiologie Intervenţională din România (SNRIR), în parteneriat cu Academia de Ştiinte Medicale şi Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi.
Prezentăm interviul complet acordat de Conf. Dr. Ioan Andrei Vereşiu:
Podiatria este la început în România. Ce avantaje aduce profesia de podiatru pacienţilor?
Este greu să le enumăr mai ales în ordinea importanţei, pentru că sunt multe şi sunt importante. Cred că nu există decât foarte puţini oameni care să spună că nu i-au durut picioarele măcar o dată în viaţă.
Pentru că podiatria nu se ocupă doar de piciorul diabetic, podiatria se ocupă de toate problemele picioarelor, de la cei care au un picior plat până la cei care au bătături, şi se ocupă profesionist.
Noi am avut şi avem pedichiurist. Pedichiruştii au o formaţie elementară, de câteva luni. Nu vreau să diminuez cu nimic importanţa muncii lor, dar asta nu răspune multiplelor probleme medicale pe care le au mulţi, pacienţii cu diabet în primul rând.
Dar pot să vă vorbesc de pacienţi cu boli neurologice care au tot felul de deformări la picioare, probleme de mers. Pot să vă vorbesc de pacienţii cu boli reumatologice, care au, la rândul lor, deformări şi tulburări de mers.
Deci este o categorie mare de pacienţi de care până acum nu se prea ocupa nimeni, pentru că un reumatolog, un neurolog sau un diabetolog, din păcate, nu rareori consideră sub nivelul lui problema picioarelor.
Există nenumărate studii – deja prima asociaţie de podiatrie are mai mult de 100 de ani – şi extrem de multe dovezi care arată că prezenţa acestei categorii de profesionişti este foarte importantă pentru calitatea vieţii oamenilor în orice ţară.
Care este situaţia podiatriei acum în România?
Deocamdată, prin Asociaţia de Podiatrie şi prin Societatea de Neuropatie Diabetică, au început de acum 2 ani nişte cursuri în care încercăm să formăm formatori: asistente medicale care, la rândul lor, să poată forma pe alţii şi să suplinească lipsa podiatrilor.
Avem un plan prin care sperăm ca, în următorii câţiva ani – 5, 6 sau 7 ani – să putem avea prima generaţie de podiatri licenţiaţi.
În decembrie, profesia de podiatru a fost recunoscută oficial în România. Ce înseamnă acest lucru?
În primul rând, recunoaşterea profesiei de podiatru delimitează competenţele, este extrem de important acest lucru.
Vă dau un exemplu: s-a reglementat de vreo 5 ani profesia de nutriţionist-dietetician. Cu toate acestea, din cauza faptului că normele de aplicare a legii nu sunt foarte clare, o mulţime de neaveniţi îşi spun nutriţionişti şi dau sfaturi.
Acesta ar fi un prim beneficiu: că putem să îi aducem în faţă pe adevăraţii profesionişti şi să-i împingem în spate pe cei care nu prea au de a face cu astfel de meserii.
Mai departe, vom crea o categorie de profesionişti. Să ştiţi că, în Statele Unite, podiatria este a 16-a cea mai bine plătită meserie, deci este tentant pentru tineri.
Mai ales că există foarte mulţi pacienţi cu diabet.
Ca procent al pacienţilor cu diabet, noi suntem peste sau aproape de Statele Unite, dar noi nu avem încă podiatrie.
