Un grup de la Institutul de Cercetări Medicale Garvan, din Australia, a identificat defectele celulare care stau la baza unei tulburări genetice rare, numită sindromul Delta PI3K activat 2 (APDS2). Tulburarea este cauzată de variaţii genetice care perturbă semnalizarea celulelor imunitare prin intermediul unei proteine denumite PI3K.
PI3K joacă un rol crucial în activarea celulelor imune pentru creştere, proliferare, supravieţuire, migraţie şi funcţionare. Cercetătorii au descoperit că variaţiile genetice din APDS2 şi o tulburare similară, APDS1, modifică semnalizarea PI3K în moduri diferite, ceea ce duce la efecte distincte asupra sistemului imunitar.
„Acest studiu ne spune cum semnalizarea în sistemul imunitar trebuie să fie strâns echilibrată pentru a da un răspuns eficient la infecţii", spune profesorul asociat Elissa Deenick, şefa saboratorului de semnalizare şi activare a limfocitelor, codirector al Programului de imunologie de precizie de la Garvan şi autor principal al lucrării, publicată în Journal of Experimental Medicine.
Uneori, această semnalizare este dereglată, respectivsubreglată şi apar probleme, iar alteori semnalizarea este suprareglată şi poate interfera cu un răspuns imunitar, explică cercetătoarea.
Tulburările APDS sunt similare în ceea ce priveşte impactul lor, dar urmează căi genetice diferite.
Variaţiile în gena PIK3R1 stau la baza APDS2, în timp ce variaţiile în PIK3CD stau la baza APDS1.
Deşi ambele au ca rezultat o creştere a semnalizării PI3K, diferenţele lor subtile - în celule specifice, intervale de timp şi mecanisme - produc efecte imune distincte.
În cazul APDS2, se generează mai puţine celule B care răspund la vaccinare, în timp ce în cazul APDS1, numărul de celule T este redus.
Dar, în ambele cazuri, tulburările au ca rezultat răspunsuri slabe la anticorpi. În plus, variaţiile APDS2 par să afecteze celulele neimune, ceea ce duce la întârzieri de creştere.
(foto: Celulele T (verde) ale sistemului imunitar care ajută celulele B (în zona roşie) să producă răspunsuri de anticorpi în interiorul splinei. Credit Institutul Garvan).
Aceste rezultate vorbesc, de asemenea, despre semnalele care sunt necesare pentru a obţine un răspuns bun la vaccinare.
„Chiar şi pentru persoanele care nu au aceste două afecţiuni genetice rare, alte gene pot avea un impact asupra acestor căi - ceea ce ar putea contribui la motivul pentru care diferite persoane au răspunsuri variate la vaccinări", spune dr. Tina Nguyen, coautor principal al studiului, cercetătoare la Garvan.
Descoperirile arată cât de fin trebuie să fie reglată semnalizarea celulelor imunitare şi cum chiar şi perturbări minore pot duce la deficienţe sau disfuncţii imunitare.
Ele reprezintă un pas important în direcţia înţelegerii proceselor moleculare şi a dezvoltării unor tratamente mai bine ţintite şi mai eficiente pentru aceste tulburări.
„Persoanele cu afecţiuni necunoscute se confruntă adesea cu provocări în obţinerea unui diagnostic precis şi înţelegerea cauzelor profunde ale problemelor lor de sănătate. Cu un acces mai bun la testele genomice, va deveni mult mai uşor pentru pacienţi să primească diagnostice pentru afecţiuni precum APDS2", spune profesorul Stuart Tangye, cercetător principal al lucrării şi şef al laboratorului de imunobiologie şi imunodeficienţă de la Garvan.
Cunoaşterea bazei genetice a unei boli poate permite planuri de tratament ţintite şi personalizate care oferă pacienţilor cele mai bune şanse de gestionare eficientă sau, în timp, de vindecare, spun autorii studiului.
În continuare cercetătorii îşi propun să dezvolte teste de sânge prin care să se monitorizeze sănătatea şi disfuncţia sistemului imunitar, şi a administra, acestor pacienţi, medicamentele potrivite.
(Foto articol: Credit Institutul Garvan, Australia).
