Oamenii de ştiinţă de la Centrul american de ştiinţe pentru sănătate din cadrul universităţii din Texas (UT), împreună cu colaboratori din cinci ţări, au făcut o descoperire în ceea ce priveşte capacitatea organismului uman de a rezista sau de a se recupera în urma infecţiilor şi a altor surse de stres inflamator. Ei au lansat un nou concept numit „rezilienţă imunitară" care, potrivit cercetătorilor, diferă foarte mult de la o persoană la alta.
Cercetătorii au dezvoltat un set unic de măsurători pentru a cuantifica nivelul de rezilienţă imunitară.
Acest lucru va ajuta la luarea deciziilor pentru îngrijirea sănătăţii şi îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă diferenţele în ceea ce priveşte durata de viaţă şi rezultatele în materie de sănătate la persoane de vârste similare.
Aceste constatări au fost publicate marţi, în Nature Communications.
Deşi vârsta joacă un rol important în răspunsul organismului la factorii de stres infecţioşi şi la alţi factori de stres inflamatori, unele persoane îşi păstrează sau îşi restabilesc rezilienţa imunitară optimă indiferent de vârstă, spune autorul principal dr. Sunil K. Ahuja, profesor la Centrul de ştiinţe pentru sănătate UT San Antonio, cu o specializare în boli infecţioase.
El este şi directorul Centrului pentru medicină personalizată al Administraţiei Veteranilor (VA), un centru naţional din cadrul Sistemului de îngrijire a sănătăţii veteranilor din sudul Texasului.
„Rezilienţa imunitară reprezintă capacitatea de a menţine o bună funcţie imunitară, numită imunocompetenţă, şi de a minimiza inflamaţia în timp ce se confruntă cu factori de stres inflamatori", a declarat dr. Weijing He, coautor şi cercetător ştiinţific principal la Centrul VA pentru medicină personalizată şi Fundaţia pentru avansarea cercetării în domeniul sănătăţii veteranilor.
„Am descoperit că, în timpul îmbătrânirii şi atunci când se confruntă cu stresul inflamator, unele persoane rezistă la degradarea rezilienţei imunitare"., a precizat medicul.
Testele de laborator dezvoltate pentru a evalua nivelurile de rezilienţă imunitară au fost evaluate pe aproape 50.000 de persoane de vârste diferite şi cu diferite tipuri de provocări la adresa sistemului lor imunitar.
Această evaluare a demonstrat că persoanele cu niveluri optime de rezilienţă imunitară au avut mai multe şanse să:
- trăiască mai mult;
- reziste la infecţiile cu HIV şi gripă;
- reziste la SIDA;
- reziste la reapariţia cancerului de piele după un transplant de rinichi;
- supravieţuiască bolii Covid-19;
- supravieţuiască sepsisului;
Cercetătorii au măsurat rezilienţa imunitară în două moduri:
- Prin măsurarea echilibrului dintre celulele T CD8+ şi CD4+, care sunt tipuri de celule albe din sânge. Celulele T luptă împotriva infecţiilor, dar un dezechilibru al nivelurilor acestora apare în multe boli infecţioase şi autoimune. Echilibrul dintre celulele T CD8+ şi CD4+, împărţit în patru categorii distincte numite grade de sănătate imunitară, a fost măsurat în cohorte de infecţii variate şi pe tot spectrul de vârstă.
- Prin măsurarea nivelurilor de expresie a genelor legate de imunocompetenţă şi de o şansă mai mare de supravieţuire faţă de cele legate de inflamaţie şi de un risc mai mare de deces.
Cercetătorii au identificat markerii de expresie a genelor care semnifică o imunocompetenţă ridicată şi o inflamaţie scăzută, gradul de sănătate imunitară urmărind rezistenţa imunitară optimă.
„Mulţi oameni se gândesc doar la inflamaţie atunci când iau în considerare rezultatele bolilor", a explicat coautorul Grace C. Lee, cercetător la Centrul pentru medicină personalizată al VA şi profesor asistent la Colegiul de Farmacie al universităţii Texas din Austin.
Potrivit autorilor, conceptul de rezilienţă imunitară surprinde nivelurile de imunocompetenţă şi inflamaţie împreună.
Un pas înainte
Studiul introduce conceptul nou de „rezilienţă imunitară", care analizează echilibrul dintre imunocompetenţă şi inflamaţie ca fiind un contributor esenţial la rezultatele de sănătate, indiferent de vârstă.
„Acesta este un avantaj şi un pas înainte, deoarece, privind dincolo de inflamaţie, am putea descoperi noi strategii de prevenire şi tratament pentru boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, Covid-19, HIV/SIDA şi cancerele", a declarat Lee.
Analiza Framingham
Echipa de studiu a împărţit participanţii din studiul Framingham Hearth în patru grupuri pe baza markerilor de expresie genetică ai rezistenţei imunitare.
„Participanţii cu rezilienţă imunitară optimă, definită prin markeri de expresie genetică care semnifică o imunocompetenţă ridicată şi o inflamaţie scăzută, au trăit mai mult după ce au controlat efectele vârstei şi ale sexului", a declarat Muthu Saravanan Manoharan, coautor şi cercetător ştiinţific principal la Centrul pentru medicină personalizată al VA şi Centrul de ştiinţe pentru sănătate din San Antonio UT.
„Participanţii cu indicatori care semnifică imunocompetenţă scăzută-inflamaţie ridicată au murit mai devreme, iar cei cu o combinaţie de imunocompetenţă ridicată-inflamaţie ridicată, sau imunocompetenţă scăzută-inflamaţie scăzută, au avut durate de viaţă care s-au situat între acestea", a explicat cercetătorul.
Gripă
Echipa de studiu a examinat, de asemenea, markerii de expresie genetică ai rezilienţei imunitare într-o populaţie de studenţi sănătoşi şi de persoane din comunitate, toţi cu vârsta sub 50 de ani, cărora li s-a recoltat sânge înainte de începerea sezonului de gripă.
În ziua apariţiei primelor simptome, majoritatea participanţilor, inclusiv cei cu rezilienţă imunitară optimă înainte de apariţia bolii asemănătoare gripei, aveau profiluri de expresie genetică care indicau o imunocompetenţă scăzută şi o inflamaţie ridicată, ceea ce se observă la persoanele cu o durată de viaţă mai scurtă.
Multe persoane şi-au restabilit nivelul iniţial de rezilienţă imunitară în timpul recuperării; cu toate acestea, chiar şi unii dintre cei care aveau o rezilienţă imunitară optimă înainte de infecţia gripală nu au reuşit să facă acest lucru.
„La şase luni după gripă, unele persoane au continuat să aibă semnături de expresie genetică ale unei sănătăţi imunitare slabe", a remarcat Nathan Harper, coautor şi biostatistician senior la Centrul VA pentru medicină personalizată şi Fundaţia pentru avansarea cercetării în domeniul sănătăţii veteranilor.
„Acest lucru este destul de izbitor, deoarece înseamnă că factorii de stres inflamatori precum gripa pot degrada sănătatea imunitară a unei persoane vulnerabile pe termen lung", spun cercetătorii.
Lucrătorii sexuali
În cadrul aceleiaşi cercetări, oamenii de ştiinţă au examinat lucrători sexuali de sex feminin din Kenya.
În timpul unui studiu pe termen lung s-a observat că, gradul de sănătate imunitară al persoanelor care au făcut sex neprotejat a scăzut.
„Cele mai multe persoane care au dobândit virusul HIV au fost femeile care au avut un grad de sănătate imunitară mai scăzut", a declarat Lyle R. McKinnon, doctor în medicină, coautor şi profesor asociat la colegiul de medicină Max Rady, departamentul de microbiologie medicală şi boli infecţioase, la universitatea din Manitoba, Canada.
„Cu îndrumare şi instrumente pentru practici sexuale sigure, femeile care au practicat sexul neprotejat cu o frecvenţă mai mică pe o perioadă de 10 ani şi-au restabilit rezistenţa imunitară optimă, sugerând că eliminarea unui factor de stres imunologic ar putea duce la restabilirea unei stări imunitare mai sănătoase", au concluzionat în acest caz autorii.
HIV-SIDA
La una dintre cohorte, autorii au observat o capacitate rară de a menţine un nivel ridicat de imunocompetenţă cu un nivel scăzut de inflamaţie, în ciuda stresului inflamator cronic, denumită stare de sănătate imunitară de elită.
„Ceea ce este interesant este faptul că am constatat că unii adulţi mai tineri au păstrat markeri optimi de rezistenţă imunitară în ciuda infecţiei cu HIV", a declarat dr. Jason F. Okulicz, medic specialist în boli infecţioase din cadrul Forţelor Aeriene ale Statelor Unite şi membru principal al echipei de studiu.
Potrivit medicului, conservarea acestor markeri s-a asociat cu rezistenţa la dezvoltarea SIDA şi cu un nivel scăzut de HIV în sânge.
În mod remarcabil, s-a constatat că, după ce au început devreme terapia antivirală, unele persoane seropozitive au manifestat markeri ai rezistenţei imunitare optime, observate de obicei la adulţii mai tineri fără infecţie cu HIV.
Covid-19
Asocierea dintre rezilienţa imunitară şi răspunsul la infecţie a fost observată şi în timpul altor infecţii.
Aproximativ 80% dintre indivizi au avut grade slabe de sănătate imunitară la Covid-19 acut, iar gradul lor imunitar a prezis mortalitatea, indiferent de vârstă.
„Chiar şi în rândul pacienţilor cu pneumonie gravă dobândită în comunitate şi septicemie, cei care au avut niveluri mai ridicate de markeri de expresie genetică ai rezilienţei imunitare la admiterea în unitatea de terapie intensivă au avut mai multe şanse de supravieţuire", a remarcat coautorul Justin Meunier, cercetător ştiinţific la centrul de medicină personalizată VA.
Beneficiarii de transplant de rinichi
Rezilienţa imunitară a fost, de asemenea, măsurată la beneficiarii de transplant de rinichi, care prezintă un risc de 100 de ori mai mare de a dezvolta cancer de piele.
Fiecare dintre participanţi a dezvoltat acest cancer o dată după transplant.
„Am explorat riscul de a face un al doilea cancer, în funcţie de gradele de sănătate imunitară în momentul în care fiecare participant a avut primul cancer", a declarat dr. Matthew J. Bottomley, lector clinic academic în cadrul departamentului Nuffield de ştiinţe chirurgicale, la universitatea Oxford.
„Am constatat că, dacă cineva avea o rezistenţă imunitară optimă în momentul primului cancer, a rezistat la contractarea celui de-al doilea cancer", a evidenţiat medicul.
În colaborare cu cercetători din Sardinia, autorii au examinat profilurile celulelor imunitare din sângele a aproape 4.000 de persoane sănătoase.
„Am descoperit că, indiferent de vârstă, persoanele cu o rezilienţă imunitară slabă aveau profiluri de celule imunitare care reflectau o activare imunitară crescută", a remarcat coautorul Edoardo Fiorillo, doctor în ştiinţe, de la Institutul de cercetare genetică şi biomedicală, din cadrul Consiliului naţional de cercetare, Lanusei, din Italia.
„În mod interesant, am observat că primatele neumane cu rezilienţă imunitară slabă au manifestat, de asemenea, profiluri similare de celule imunitare", a menţionat cercetătorul.
Femeile prezintă o rezilienţă imunitară mai mare
O constatare consistentă în toate populaţiile studiate a fost că vârsta nu este singurul factor determinant în răspunsul unei persoane la stresul inflamator.
Unele persoane mai tinere cu rezilienţă imunitară slabă aau avut aceleaşi semnături şi grade de sănătate imunitară întâlnite în mod obişnuit la persoanele în vârstă.
Această constatare sugerează că abilitatea de a restabili şi menţine imunocompetenţa la vârste mai tinere poate fi legată de durata de viaţă.
Un alt factor observat la nivelul tuturor populaţiilor şi speciilor a fost faptul că nivelurile mai ridicate de rezilienţă imunitară optimă au fost observate mai des la femei decât la bărbaţi.
Studiile genetice la oameni şi evaluarea şoarecilor cu o bază genetică pentru a avea o rezilienţă imunitară mai scăzută sugerează că rezilienţa imunitară poate fi calibrată prin variaţii ale genelor. În special, şoarecii cu o rezistenţă imunitară mai scăzută au fost cei mai sensibili la infecţia severă cu Ebola.
Înţelegerea riscurilor
Ramificaţiile de sănătate publică ale controalelor imunitare ar putea fi semnificative, a evidenţiat dr. Sunil K. Ahuja. El a remarcat că evaluarea gradelor de sănătate imunitară estimate prin numărul de CD8+ şi CD4+ este o modalitate simplă de a monitoriza rezistenţa imunitară.
Aceste evaluări au utilitate pentru a înţelege cine ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta boli care afectează sistemul imunitar, cum răspund indivizii la tratament şi dacă, şi în ce măsură, aceştia se vor recupera.
(Foto articol: Sunil Ahuja, Muthu Manoharan et al. descriu rezilienţa imunitară pentru a explica de ce unele persoane, indiferent de vârstă, au un sistem imunitar de impact şi o inflamaţie redusă, în timp ce altele nu. Sferele îmbrăcate în albastru sunt celule T. Sfera de jos este Covid-19 care prezintă proteinele sale caracteristice cu vârf roşu. Credit: Centrul de Ştiinţe ale Sănătăţii al Universităţii din Texas din San Antonio).
