Cele mai raportate simptome ale unor boli cardiovasculare menţionează că bărbaţii şi femeile experimentează adesea simptome diferite.
Comitetul de redactare a declaraţiilor ştiinţifice, din cadrul Asociaţiei Americane a Inimii a analizat cercetările actuale privind simptomele diferitelor boli cardiovasculare.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că simptomele variază în timp şi în funcţie de sex. Luna aceasta, comitetul a publicat o declaraţie ştiinţifică în revista Circulation, după observarea pe termen lung a bolilor cardiovasculare, subliniind modul în care bărbaţii şi femeile experimentează simptomele bolilor cardiovasculare de-a lungul timpului, care pot fi la distanţă de luni sau ani, în funcţie de afecţiune şi de un spectru de severitate sau intensitate, observând natura pe termen lung a dezvoltării bolilor cardiovasculare.
Boala cardiovasculară este principala cauză de deces în SUA şi în întreaga lume. Acesta cuprinde mai multe afecţiuni, iar 6 dintre acestea au fost revizuite în recenta declaraţie ştiinţifică: atac de cord, insuficienţă cardiacă, boală valvulară, AVC, tulburări de ritm cardiac şi boala arterelor şi venelor periferice.
„Simptomele acestor boli cardiovasculare pot afecta profund calitatea vieţii, iar o înţelegere clară a acestora este esenţială pentru un diagnostic eficient şi decizii de tratament. Declaraţia ştiinţifică este un compendiu de „nivel ştiinţific” care detaliază simptomele asociate cu boala cardiovasculară, asemănările sau diferenţele simptomelor între afecţiuni şi în funcţie de sex, în prezentarea şi raportarea simptomelor”, a declarat preşedintele comitetului de redactare a declaraţiei ştiinţifice, Corrine Y. Jurgens, profesor asociat la Connell School of Nursing din cadrul colegiului Boston.
Măsurarea simptomelor este dificilă, datorită subiectivităţii lor. Simptomele pot rămâne neidentificate sau neraportate dacă oamenii nu cred că sunt importante sau nu sunt legate de o stare de sănătate existentă. În plus, simptomele pot apărea fără modificări ale progresiei bolii, iar starea bolii poate progresa şi fără simptome.
„Unii oameni ar putea să nu considere simptome precum oboseala, tulburările de somn, creşterea în greutate şi depresia ca fiind importante sau legate de bolile cardiovasculare. Cu toate acestea, cercetările indică faptul că simptomele subtile precum acestea pot prezice evenimente acute şi necesitatea spitalizării. Astfel, se justifică o definiţie mai largă a ceea ce constituie un simptom important”, a precizat Jurgens.
Unele simptome sunt comune şi bine recunoscute în multe tipuri de boli cardiovasculare, în timp ce altele sunt mai puţin frecvente. De exemplu, durerea în piept este cel mai frecvent şi mai recunoscut simptom al unui atac de cord. Simptomele mai puţin familiare includ dificultăţi de respiraţie, oboseală, transpiraţie, greaţă şi ameţeli.
„Stabilirea unui profil de bază pentru un individ şi monitorizarea în timp poate fi utilă pentru a detecta schimbările şi orice progresie a simptomelor”, a mai precizat Jurgens.
Infarct
Atacul de cord este una dintre numeroasele afecţiuni care se încadrează în categoria largă de sindrom coronarian acut (SCA), un termen care se referă la orice afecţiune a inimii cauzată de pierderea bruscă a fluxului sanguin către inimă. Cel mai frecvent simptom raportat al SCA, în special în cazul infarctului, este durerea în piept, adesea descrisă ca presiune sau disconfort, şi poate radia către maxilar, umăr, braţ sau partea superioară a spatelui.
Alte simptome frecvente care pot apărea concomitent sunt dificultate de respiraţie, transpiraţie sau o transpiraţie rece, oboseală neobişnuită, greaţă şi ameţeală. Aceste simptome suplimentare au fost adesea numite „atipice”, cu toate acestea, un aviz recent al Asociaţiei Americane a Inimii explică faptul că această etichetare s-ar putea datora lipsei femeilor din studiile clinice din care au fost derivate listele de simptome. Femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să raporteze mai multe simptome pe lângă durerea în piept.
Insuficienţă cardiacă
Respiraţia scurtă este un simptom clasic al insuficienţei cardiace şi un motiv comun pentru care adulţii cu insuficienţă cardiacă solicită îngrijiri medicale. Pe lângă acestea, alte simptome precoce, mai subtile, ar trebui recunoscute ca semne pentru a consulta un profesionist din domeniul sănătăţii.
Acestea pot include, simptome gastrointestinale, cum ar fi stomac deranjat, greaţă, vărsături şi pierderea poftei de mâncare; oboseală, intoleranţă la efort (legată de oboseală şi dificultăţi de respiraţie), insomnie, durere (în piept şi în alte zone), tulburări de dispoziţie (în primul rând depresie şi anxietate), şi disfuncţii cognitive („ceaţă cerebrală”, probleme de memorie).
Femeile cu insuficienţă cardiacă raportează o varietate mai largă de simptome, au mai multe şanse de a avea depresie şi anxietate şi raportează o calitate mai scăzută a vieţii în comparaţie cu bărbaţii cu insuficienţă cardiacă. La fel ca în cazul infarctului, femeile au mai multe şanse decât bărbaţii să raporteze simptome diferite. În insuficienţa cardiacă, femeile raportează greaţă, palpitaţii şi modificări digestive, precum şi niveluri de intensitate mai ridicate ale durerii (în alte zone ale corpului, nu doar durerea în piept), senzaţia de umflare şi transpiraţie.
„Monitorizarea simptomelor pe un spectru, faţă de prezente sau inexistente, cu măsurători fiabile şi valide poate îmbunătăţi îngrijirea clinică prin identificarea mai rapidă a celor care pot fi expuşi riscului la rezultate slabe, cum ar fi o calitate mai scăzută a vieţii, spitalizare sau deces. În cele din urmă, avem de lucru pentru a determina cine are nevoie de monitorizare sau intervenţie mai frecventă pentru a preveni rezultatele slabe în cazul insuficienţei cardiace”, se mai arată în declaraţia Asociaţiei Americane a Inimii.
Boală cardiacă valvulară
Boala valvelor cardiace reprezintă o cauză comună a insuficienţei cardiace şi prezintă simptome ale dificultăţii de respiraţie. Problemele legate de valvele inimii, structurile care controlează fluxul de sânge între camerele inimii, includ valve îngustate sau rigidizate (stenoză), valve care se închid necorespunzător (prolaps), refluxul anormal al sângelui din ventricul în atriu (regurgitare) sau valve formate necorespunzător (atrezie).
În cazurile uşoare de boală valvulară, oamenii pot să nu prezinte ani de zile simptome, şi apoi dezvoltă progresiv mai multe simptome similare cu cele asociate cu insuficienţa cardiacă. Boala valvelor poate provoca, de asemenea, hipertensiune arterială în plămâni (hipertensiune pulmonară).
Una dintre cele mai grave şi frecvente forme de boală valvulară este stenoza aortică, şi apare atunci când valva aortică se îngustează şi restricţionează fluxul sanguin din inimă.
Femeile cu stenoză aortică raportează mai frecvent decât bărbaţii dificultăţi de respiraţie, intoleranţă la efort şi fragilitate fizică şi au mai multe şanse să aibă scoruri mai mici la un sistem standard de clasificare pentru insuficienţa cardiacă (cunoscut sub numele de Clasificarea funcţională a Asociaţiei Inimii din New York). Bărbaţii cu boală valvulară sunt mai predispuşi să raporteze dureri în piept decât femeile cu această afecţiune.
Accident vascular cerebral (AVC)
Un AVC apare atunci când un vas de sânge din creier este blocat sau spart şi provoacă, de obicei, simptome recunoscute care necesită ajutor de urgenţă. Pentru a recunoaşte simptomele de AVC care necesită asistenţă medicală imediată, Asociaţia Americană de AVC recomandă tuturor să-şi amintească acronimul F.A.S.T. pentru faţă căzută, slăbiciune a braţului, dificultate de vorbire, timpul pentru a suna la 112 (F.A.S.T - Face, Arm, Speach, Time).
Alte simptome ale unui AVC sunt confuzie, ameţeli, pierderea coordonării sau echilibrului şi modificări de vedere. Recunoaşterea simptomelor unui AVC este esenţială, deoarece tratamentul imediat poate ajuta la prevenirea sau reducerea şanselor de invaliditate pe termen lung sau deces.
Femeile care se confruntă cu un AVC au mai multe şanse decât bărbaţii să prezinte alte simptome, mai puţin familiare, pe lângă cele obişnuite. Aceste simptome includ dureri de cap, stare mentală alterată, amorţeală sau comă. Un AVC poate afecta gândirea, ceea ce poate reduce capacitatea unui individ de a recunoaşte simptome noi sau care se agravează.
După un AVC, unele simptome pot persista şi pot necesita îngrijire permanentă, indiferent dacă aceste simptome necesită reabilitare sau devin dizabilităţi. Screeningul post-AVC ar trebui să includă evaluarea anxietăţii, depresiei, oboselii şi durerii. Durerea post-AVC poate dura luni până la apariţie, iar majoritatea raportărilor apar la 4-6 luni după un AVC.
Tulburări de ritm
Tulburările de ritm, numite aritmii, sunt adesea descrise ca senzaţii de bătăi anormale ale inimii sau de palpitaţii, care pot fi neregulate, rapide, senzaţia de tremur în piept sau senzaţia de oprire a inimii. Alte simptome includ oboseală, dificultăţi de respiraţie şi ameţeli, toate acestea fiind împărtăşite cu alte boli cardiovasculare. Mai rar, la unele persoane cu tulburări de ritm cardiac pot apărea dureri în piept, ameţeli, leşin sau senzaţie de leşin şi anxietate.
Femeile şi adulţii mai tineri cu aritmie au mai multe şanse de a avea palpitaţii, în timp ce bărbaţii sunt mai predispuşi să nu prezinte alte simptome. Adulţii în vârstă sunt mai predispuşi să prezinte fie simptome mai puţin frecvente, fie să nu prezinte simptome. Au fost identificate diferenţe de simptome şi în rândul persoanelor din diverse grupuri rasiale şi etnice. Datele arată că adulţii de culoare raportează că au mai multe palpitaţii, dificultăţi de respiraţie, intoleranţă la efort, ameţeli şi disconfort în piept în comparaţie cu persoanele hispanice sau albe.
Boala venelor şi arterelor
Boala arterială periferică (PAD) afectează arterele din extremităţile inferioare şi duce la reducerea aportului de sânge în picioare. Persoanele cu PAD pot să nu aibă simptome sau pot dezvolta simptomul clasic de claudicaţie, care reprezintă crampe dureroase la unul sau ambii muşchi ai gambei, şi care apare în timpul mersului şi dispare odată cu odihna. Durerea în picioare şi în degetele de la picioare sunt cele mai frecvente simptome ale PAD, mai mult decât crampele gambei. PAD cu simptome este asociată cu un risc crescut de atac de cord şi AVC, bărbaţii fiind expuşi unui risc mai mare decât femeile.
„Măsurarea simptomelor vasculare include evaluarea calităţii vieţii şi a limitărilor activităţii, precum şi a impactului psihologic al bolii. Cu toate acestea, măsurile existente se bazează adesea pe evaluarea clinicianului, mai degrabă decât pe simptomele auto-raportate ale individului şi pe severitatea simptomelor”, precizează declaraţia Asociaţiei Americane a Inimii.
Depresia apare frecvent în rândul persoanelor cu PAD, în special în rândul femeilor şi al persoanelor în vârstă sau din diverse grupuri rasiale şi etnice. Depresia este, de asemenea, mai probabil să apară în rândul persoanelor cu PAD severă.
Boala venelor periferice (PVD), asemănător PAD, poate să nu provoace simptome sau poate provoca dureri de picioare. Simptomele tipice legate de picioare includ dureri de picioare, greutate sau senzaţia de înţepenire la nivelul picioarelor, oboseală, crampe, sindromul picioarelor neliniştite şi iritaţia pielii. Într-un studiu, adulţii cu vârsta sub 65 de ani au avut mai multe şanse decât adulţii mai în vârstă să raporteze durere, greutate, şi oboseală. Simptomele bolii venelor apar uneori chiar şi atunci când nu există semne vizibile ale afecţiunii.
O diferenţă a simptomelor în funcţie de sexul individului în bolile venoase şi arterelor a fost observată în principal în rândul celor cu PAD. Femeile sunt mai predispuse să raporteze durere în alte locuri decât muşchiul gambei sau să nu prezinte niciun simptom. Simptomele femeilor sunt adesea complicate de credinţa greşită că PAD este mai frecventă în rândul bărbaţilor sau simptomele sunt confundate cu cele ale altor afecţiuni comune, cum ar fi osteoartrita. PAD este, de asemenea, mai probabil să progreseze rapid la femei şi să afecteze calitatea vieţii.
Alţi factori care influenţează simptomele
Datele sondajelor naţionale din SUA arată că persoanele cu boli cardiace au o rată de depresie de aproximativ două ori mai mare decât persoanele fără nicio afecţiune (10% faţă de 5%). O declaraţie a Asociaţiei Americane a Inimii din 2014 sugera că depresia ar trebui considerată un factor de risc pentru rezultate mai slabe după un eveniment sau un diagnostic de sindrom coronarian acut.
Recenta declaraţie subliniază că persoanele cu durere toracică persistentă, persoanele cu insuficienţă cardiacă, precum şi supravieţuitorii unui AVC şi persoanele cu boală arterială periferică au de obicei depresie sau/şi anxietate. În plus, modificările cognitive după un AVC pot afecta modul în care simptomele sunt experimentate sau observate.
Grupul recomandă evaluări regulate ale funcţiei cognitive şi ale nivelurilor de depresie pe parcursul oricărei boli cardiovasculare, deoarece acestea au o influenţă puternică asupra capacităţii unei persoane de a detecta simptomele şi orice modificări ale stării sale.
„Ameliorarea simptomelor este o parte importantă a gestionării bolilor cardiovasculare. Este important să recunoaştem că multe simptome variază ca apariţie sau severitate de-a lungul timpului, că femeile şi bărbaţii experimentează adesea diferit simptomele, iar factori precum depresia şi funcţia cognitivă pot afecta detectarea şi raportarea simptomelor. Monitorizarea şi măsurarea simptomelor cu instrumente care ţin cont în mod corespunzător de depresie şi funcţia cognitivă poate ajuta la îmbunătăţirea îngrijirii pacienţilor prin identificarea mai rapidă a persoanelor care ar putea prezenta un risc mai mare”, mai precizează declaraţia Asociaţiei Americane a Inimii.
