Atunci când avem nevoie de puţină motivaţie, aceasta trebuie să vină adesea din interior. Noile cercetări sugerează că celulele imunitare T care luptă împotriva cancerului au găsit o modalitate de a face exact acest lucru. Celulele T sunt un tip de celule albe din sânge şi joacă un rol central în răspunsul imunitar.
Oamenii de ştiinţă de la universitatea San Diego din California au descoperit o proprietate a celulelor T care ar putea inspira noi terapii antitumorale.
Printr-o formă de autosemnalizare celulară nedescrisă anterior, s-a demonstrat că celulele T se activează singure în ţesuturile periferice, alimentându-şi capacitatea de a ataca tumorile (foto credit: Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase din Statele Unite).
Studiul a fost publicat luni, în revista Immunity.
Celulele T sunt un tip de celule albe din sânge care protejează împotriva infecţiilor şi ajută la combaterea cancerului.
În organele limfatice, celulele T sunt antrenate de celulele care le prezintă un antigen (porţiuni dintr-o tumoră sau un agent patogen) stimulând un răspuns imunitar.
O parte esenţială a acestui proces este legarea B7, o proteină de pe suprafaţa celulelor care prezintă antigen, de CD28, un receptor al celulelor T. Această interacţiune B7:CD28 este un motor important al răspunsului imunitar al celulelor T. Odată antrenate, celulele T părăsesc organele limfatice şi călătoresc prin organism pentru a-şi găsi şi ataca ţintele.
Cercetări mai recente au dezvăluit că celulele T pot de fapt să producă propriul B7 sau să ia proteina B7 de la celulele prezentatoare de antigen şi să o aducă cu ele, dar motivul exact pentru care fac acest lucru a rămas neclar.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă celulele T, echipate acum atât cu un receptor, cât şi cu ligandul său, ar putea fi capabile să se activeze singure.
Printr-o serie de experimente, cercetătorii au descoperit că celulele T se pot, într-adevăr, autoactiva prin încreţirea membranei lor celulare spre interior pentru a permite proteinei B7 şi receptorului CD28 să se lege reciproc.
„Cercetătorii presupun adesea că membrana celulară este plată, dar de fapt seamănă mai mult cu o coastă marină cu o mulţime de golfuri şi golfuleţe", explică prof. Enfu Hui, de la facultatea de ştiinţe biologice de la UC San Diego.
„Am descoperit că acele curburi locale ale membranei sunt, de fapt, o dimensiune bogată a autosemnalizării celulelor T, ceea ce reprezintă o schimbare de paradigmă într-un domeniu care presupunea că acest lucru se întâmpla doar între celule".
(Foto: Imagistica prin imunofluorescenţă surprinde o celulă T cu auto-semnalizare. Credit: Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase).
Cercetătorii au confirmat apoi că această autoactivare a fost într-adevăr eficientă în stimularea funcţiei celulelor T şi în încetinirea creşterii tumorale într-un model de cancer la şoareci.
„Atunci când o celulă T iese dintr-un organ limfatic şi intră într-un mediu tumoral, este ca şi cum ar pleca de acasă şi ar face o lungă drumeţie în pădure", a spus Bui. „La fel cum un drumeţ îşi aduce gustări pentru a rezista pe parcursul călătoriei, celulele T îşi aduc propriul semnal pentru a continua să meargă. Acum, întrebarea interesantă este: cât de departe vor merge dacă le putem oferi mai multă hrană?".
Alimentarea celulelor T ar putea fi realizată fie prin furnizarea mai multor surse de B7 în organele limfatice, fie în tumora însăşi.
O altă opţiune, spun autorii, ar fi dezvoltarea unei terapii celulare în care celulele T modificate cu capacităţi de autosemnalizare îmbunătăţite să fie livrate direct pacientului.
Cercetătorii sugerează, de asemenea, că acest sistem ar putea fi folosit ca biomarker al cancerului, în sensul că pacienţii ale căror tumori conţin multe celule T cu B7 ar putea să se descurce mai bine în lupta împotriva bolii.
Pe de altă parte, la pacienţii cu boli autoimune, cum ar fi lupusul sau scleroza multiplă, medicii ar putea prescrie inhibitori de endocitoză pentru a împiedica celula să formeze concavităţi, blocând efectiv interacţiunea B7:CD28 pentru a reduce funcţia hiperactivă a celulelor T.
„Am găsit o modalitate prin care celulele T sunt capabile să trăiască în afara locurilor lor normale şi să supravieţuiască în mediul străin al unei tumori, iar acum putem dezvolta strategii clinice pentru a creşte sau a diminua aceste căi pentru a trata boala", a declarat Hui, unul dintre coautorii cercetării.
