Atunci când sistemul unei persoane imunocompromise începe să se refacă şi să producă mai multe celule albe în sânge, este de obicei un lucru bun, cu excepţia cazului în care dezvoltă o afecţiune inflamatorie potenţial mortală. O nouă cercetare de la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign a descoperit că sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA, ARDS în engl.) adesea asociat cu această afecţiune nu este cauzată de leziuni pulmonare, ci de populaţii noi de celulele T, care se infiltrează în creier.
O nouă cercetare a descoperit că o afecţiune inflamatorie potenţial mortală, C-IRIS, este cauzată nu de leziuni ale plămânilor, ci de infiltrarea populaţiilor noi de celulele T în creier.
Descoperirea acestui mecanism de acţiune i-ar putea ajuta pe cercetători şi pe medicii să înţeleagă mai bine această boală şi să ofere noi ţinte de tratament, spune Makoto Inoue, conducătorul studiului, profesor de bioştiinţe comparative la Illinois.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.
Sindromul de reconstrucţie inflamatorie imună (IRIS) asociat cu criptococul, cunoscut sub numele de C-IRIS, apare atunci când un pacient imunocompromis este infectat fără să ştie cu ciuperca invazivă Cryptococcus, producând criptococoza, o infecţie prezentă în mod obişnuit la persoanele imunocompromise.
Odată ce sistemul imunitar al pacientului începe să se reconstruiască, creând mai multe celule T, infecţia declanşează o inflamaţie sistemică.
C-IRIS afectează frecvent pacienţii care primesc terapie antiretrovirală, care se recuperează după chimioterapie sau care se recuperează în urma unui transplant.
De asemenea, se ştie că afectează femeile aflate în perioada postpartum sau pacienţii cu scleroză multiplă, totuşi, rămâne o afecţiune dificil de diagnosticat, necesitând excluderea mai întâi a altor cauze, spune unul dintre coautorii studiului, Jinyan Zhou, cercetător absolvent la Illinois.
Dorind să înţeleagă mai multe despre această afecţiune şi evoluţia ei, cercetătorii au dezvoltat un model de şoarece al bolii.
Pentru a realiza acest lucru, ei au administrat injecţii cu celule T şoarecilor imunodeficienţi preinfectaţi cu Cryptococcus, simulând ceea ce se întâmplă atunci când sistemul imunitar începe să producă niveluri mai ridicate de celule T după ce a fost suprimat.
Simptomele pe care le-au dezvoltat şoarecii - cum ar fi inflamaţia, lichidul din creier şi disfuncţia pulmonară - au fost în concordanţă cu cele ale pacienţilor umani.
„Am văzut un număr mare de celule T infiltrate în creier împreună cu prezenţa disfuncţiilor pulmonare, ceea ce ne-a spus că ar putea fi conectate", a declarat Zhou.
„În condiţiile unui organism sănătos, nu ar trebui să existe atât de multe celule T în creier, deoarece acestea ar trebui să existe în principal la periferia corpului, existând deja un număr mic de celule T care fac patrulare şi supraveghere în interiorul creierului".
Când cercetătorii au investigat mai mult, au descoperit un lanţ de evenimente care au făcut ca celulele T să invadeze creierul şi să afecteze respiraţia.
Receptorul CCR5 este implicat în HIV şi în cancer şi se găseşte, de asemenea, pe suprafaţa celulelor T.
Atunci când populaţiile de celule T au început să crească la şoareci, receptorul a favorizat infiltrarea celulelor albe în creier.
În plus, celulele T care se infiltraseră în creier au produs cantităţi mari din două molecule cunoscute că pot provoca daune neuronilor din regiunile creierului care controlează funcţia respiratorie.
„Descoperirea faptului că disfuncţia pulmonară se datorează deteriorării neuronilor din creier oferă o nouă perspectivă asupra acestei afecţiuni", spune prof. Inoue.
„Creierul controlează mai multe organe periferice, dar aceasta este o idee notabilă pentru clinicienii care tratează acest sindrom. În mod normal, se administrează medicamente pentru a încerca să îmbunătăţească funcţia pulmonară, dar acestea nu funcţionează. Acum ştim că se datorează schimbărilor din creier, aşa că asta ne oferă noi căi de tratament pe care să le vizăm", a completat profesorul.
Pentru a verifica acest lanţ de evenimente şi pentru a identifica potenţiale căi de tratament, cercetătorii au tratat un set de şoareci cu un medicament care suprimă receptorul CCR5. Atât funcţia pulmonară, cât şi dezvoltarea neuronală s-au îmbunătăţit.
„Credem că acest lucru ar putea avea potenţialul de a oferi beneficii pacienţilor cu C-IRIS, pentru a preveni infiltrarea celulelor T în creier, iar acest lucru, la rândul său, ar putea preveni apariţia simptomelor", a declarat Zhou.
Potrivit acestuia, s-ar putea urmări ţintirea acelor molecule care deteriorează neuronii. De exemplu, atunci când pacienţilor li se prescriu imunoterapii, s-ar putea manipula acele celule T pentru a le diminua exprimarea celor două molecule.
Cercetătorii intenţionează să studieze în continuare alte funcţii ale sistemului imunitar în afecţiunea C-IRIS şi modul în care mai multe sisteme din creier şi din organism interacţionează cu celulele T.
