Cercetători de la Universitatea Bristol din Marea Britanie au găsit dovezi care sugerează că virusul SARS-CoV-2 devine mai puţin infecţios după cinci minute de expunere la aer. Echipa a publicat un raport preliminar pe platforma MedRxiv, care descrie testele concepute pentru a simula comportamentul virusului după ce acesta este transmis în aer de către o persoană infectată. Studiul nu a fost încă evaluat inter pares sau acceptat oficial pentru publicare.
De la începutul pandemiei, oficialii din domeniul sănătăţii au cerut purtarea măştii pentru a opri infecţia şi răspândirea virusului SARS-CoV-2. Scopul principal pentru purtarea măştii de către populaţiei fiind acela de a încetini viteza cu care virusul este transmis în aer, pe măsură ce o persoană expiră, strănută sau tuşeşte, şi de a-i proteja pe cei din jurul unei persoane infectate. Cercetătorii au găsit acum dovezi care sugerează că virusul, odată transmis în aer începe să-şi piardă capacitatea de a infecta alte persoane după cinci minute. Dacă descoperirea se dovedeşte a fi corectă, purtarea măştii devine şi mai importantă, spun specialiştii, întrucât împiedicând virusul să navigheze într-un spaţiu deschis atunci când are doar cinci minute pentru a infecta un individ ar reduce foarte mult transmisibilitatea.
Cercetătorii au ales o metodă de simulare care nu a fost folosită de alţi cercetători până acum - în loc să folosească tamburi Goldberg, ei au creat un aparat care generează şi ridică viruşii în aer menţinându-i între nişte inele electrice. În acest fel, probele de virus pot fi ţinute într-o stare în care gradul de lor infecţiozitate poate fi măsurat, spun ei.
Cercetătorii au descoperit că transmisibilitatea virusului a început să scadă după cinci minute de la expunerea la aer. Echipa a observat că acest lucru se datorează faptului că virusul suferă o lipsă de dioxid de carbon şi începe să se usuce. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, după 20 de minute, transmisibilitatea virusului a fost redusă cu 90%. De asemenea, ei au descoperit că aerul mai umed a încetinit pierderea transmisibilităţii şi că temperatura nu a avut niciun impact.
În acest moment, nu este încă foarte clar cât de bine se potriveşte metoda folosită de cercetători cu condiţiile din mediul natural, întrucât aceasta nu ia în considerare ventilaţia, dimensiunea camerei sau încărcătura virală a persoanei infectate. De asemenea, până în prezent încă nu se ştie ce nivel de transmisibilitate trebuie să aibă virusul pentru a infecta oamenii.
