Sinestezia reprezintă o particularitate neurologică în care un anumit simţ este perceput involuntar, în mod spontan, prin intermediul altui simţ. Oamenii de ştiinţă sugerează acum, într-o nouă cercetare, rădăcini genetice comune ale acesteia cu autismul.
Sinestezia este un fenomen prin care stimulii senzoriali declanşează un efect senzorial suplimentar, cum ar fi aromele fantomatice care imită arome familiare la auzul unui anumit cuvânt, şi apare atunci când creierul direcţionează informaţiile senzoriale prin mai multe simţuri care nu au legătură între ele, ceea ce-i face pe sinestezici să experimenteze simultan mai mult de un simţ.
Printre exemple se numără gustul cuvintelor sau asocierea culorilor cu numere şi litere.
Tulburarea de spectru autist (TSA), pe de altă parte, este o dizabilitiate complexa de dezvoltare a creierului care afecteaza 3 arii principale ale functionarii unui copil: interacţiunea socială, comportamentul şi simţurile.
O nouă analiză realizată pe mii de seturi de gemeni sugerează că sinestezia are rădăcini genetice comune cu autismul.
În special, sinestezia pare să fie legată de aşa-numitele trăsături de autism non-social, sau comportamente şi interese repetitive şi restrânse (RRBI) - care au fost, de asemenea, legate de diferenţele de percepţie în comparaţie cu indivizii non-autişti.
Cercetarea a fost publicată miercuri, 25 octombrie, în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.
„Studiul nostru sugerează că legătura dintre sinestezie şi autism s-ar putea afla în cauze genetice comune, legate de trăsăturile autiste non-sociale, cum ar fi alterările în percepţie", scrie o echipă condusă de epidemiologul psihiatru Mark Taylor de la Institutul Karolinska, din Suedia.
Cercetări anterioare au constatat că există destul de multe încrucişări între persoanele cu autism şi persoanele cu sinestezie.
Cei cu autism sunt mai predispuşi să aibă experienţe sinestezice; iar persoanele cu sinestezie sunt mai predispuse să aibă trăsături autiste.
Acest lucru i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să presupună că ar putea exista o legătură între cele două; dar, din moment ce nu se ştie ce cauzează nici autismul, nici sinestezia, nu a fost clar care ar putea fi această legătură.
Cu toate acestea, se pare că sinestezia este ereditară; şi nu doar sinestezia, ci anumite tipuri de sinestezie.
De exemplu, sinestezia grafem-culoare - asocierea literelor sau numerelor cu culori - poate fi întâlnită mai des la ambii membri ai unei perechi de gemeni identici decât la gemenii non-identici, ceea ce sugerează o componentă genetică.
Echipa şi-a propus să investigheze această legătură potenţială în încercarea de a determina contribuţiile genetice şi de mediu la sinestezie şi modul în care aceasta afectează covarianţa sa cu autismul.
Unul dintre cele mai bune instrumente disponibile pentru acest tip de analiză este un studiu de gemeni.
Deoarece gemenii identici sunt la fel de asemănători din punct de vedere genetic cum pot fi doi indivizi, studierea lor poate ajuta la dezvăluirea contribuţiilor genetice la anumite trăsături.
Cercetătorii au examinat 2.131 de perechi de gemeni - 4.262 de indivizi în total - în vârstă de 18 ani care participă la Studiul de gemeni pentru copii şi adolescenţi din Suedia.
Aceşti indivizi au sarcina de a completa de-a lungul timpului sondaje cuprinzătoare, inclusiv o evaluare a trăsăturilor autiste şi un screening al sinesteziei, pentru opt tipuri de sinestezie.
Studiul a înscris un număr de 658 de perechi de gemeni identici (413 femei, 245 bărbaţi), 765 de perechi de gemeni non-identici de acelaşi sex (490 femei, 275 bărbaţi) şi 708 perechi de gemeni non-identici de sex opus.
Cercetătorii au descoperit că gemenii identici au fost mai predispuşi să raporteze experienţe sinestezice similare decât gemenii non-identici, sugerând că genele joacă un rol în sinestezie şi în modul în care aceasta se prezintă.
Cu toate acestea, factorii de mediu au jucat şi ei un rol destul de important, în special în cazul sinesteziei grafem-culori, care uneori a fost experimentată doar de un singur geamăn dintr-o pereche.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că sinestezia a fost puternic legată de trăsăturile autiste RRBI, cum ar fi un nivel ridicat de concentrare pe anumite interese sau rutine şi mişcări fizice repetitive.
Această asociere, au constatat cercetătorii, părea să aibă o legătură genetică mult mai puternică decât cea găsită între trăsăturile sinestezice.
„Am constatat că diferenţele individuale în sinestezia auto-raportată sunt ereditare şi sunt asociate cu trăsăturile autiste, în timp ce această asociere părea să fie sub o puternică influenţă genetică", scriu cercetătorii.
De asemenea, s-au găsit dovezi că factorii de mediu care nu sunt împărtăşiţi de gemeni influenţează diferenţele individuale în sinestezie şi, într-o anumită măsură, şi asocierea acesteia cu trăsăturile autiste
Echipa speră că aceste descoperiri vor inspira studii viitoare privind factorii de mediu care influenţează sinestezia, mecanismele genetice comune ale autismului şi sinesteziei, precum şi caracteristicile comportamentale specifice împărtăşite între cele două.
Asrfel, studiile viitoare bazate pe aceste constatări ar putea încerca să identifice grupuri specifice de gene care influenţează atât autismul, cât şi sinestezia şi percepţia, spun autorii.
