Fibroza intestinală este o caracteristică comună a bolilor inflamatorii intestinale (BII) şi cauza principală a insuficienţei de organe în stadiu terminal. Considerată în mod tradiţional ca având o implicare neglijabilă în patogeneza bolii, noi cercetări arată acum că fibroza influenţează direct evoluţia BII.
O întrebare pe care cercetătorii de la Spitalul General din Massachusetts (MGH) şi facultatea de medicină Harvard şi-au pus-o a fost legată de felul în care rigidizarea ţesuturilor influenţează creşterea şi diferenţierea celulelor stem intestinale, care alimentează regenerarea epiteliului intestinal.
Pentru a găsi răspunsurile, cercetătorii au dezvoltat o platformă in vitro, care a permis cultivarea unor organoizi intestinali pe un sistem care poate fi manipulat experimental.
Platforma a permis utilizarea unor substraturi moi, dar „reglabile", cu proprietăţi biofizice care imită ţesutul nativ, facilitând creşterea şi diferenţierea pe termen lung a celulelor stem intestinale, într-un mod asemănător ca în epiteliul nativ.
Echipa a descoperit astfel că, odată cu creşterea rigidităţii substratului experimental la un nivel similar celui observat la pacienţii cu BII, atât numărul şi capacitatea celulelor stem de a menţine homeostazia, cât şi compoziţia celulară a epiteliului au fost puternic reduse.
Concomitent, celulele stem s-au diferenţiat preferenţial în celule caliciforme, ceea ce a dus la deteriorarea epiteliului. Fenotipuri similare au fost, de asemenea, observate în modele de şoareci de BII, precum şi în eşantioane de la pacienţi umani.
Cercetătorii au concluzionat că interferenţa cu mecanismul molecular implicat în detectarea celulară care a provocat deteriorarea ţesutului a conferit protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale fibrozei şi rigidizării.
„Aceste constatări demonstrează că fibroza şi rigidizarea intestinală sunt componente critice ale patogenezei BII şi că ţintirea căilor de mecanosensibilitate şi mecanotransducţie poate oferi o strategie terapeutică atractivă pentru aceste boli", a declarat Nima Saeidi, profesor asociat de chirurgie la MGH şi facultatea de medicină Harvard.
Oamenii de ştiinţă au observat, de asemenea, că, în ciuda reducerii semnificative a unei populaţii specifice de celule stem, rigidizarea a dus la extinderea unui alt marker al celulelor stem (OLFM4) în afara acestora.
„Observaţiile noastre conform cărora rigidizarea a crescut expresia OLFM4 pot avea implicaţii semnificative pentru dezvoltarea cancerului colorectal asociat colitei", spune dr. He.
Recentele descoperiri au fost publicate, săptămâna trecută, în revista online, Gastroenterology.
(Foto: Micrografie care arată inflamaţia intestinului gros într-un caz de boală inflamatorie intestinală. Biopsie colică. Wikipedia)
