Pentru oricine a experimentat efectele debilitante ale durerilor lombare, rezultatele unui nou studiu ar putea schimba situaţia. Cercetătorii au descoperit că un program simplu şi accesibil de mers pe jos poate reduce semnificativ riscul de apariţie constantă a crizelor de dureri lombare la adulţi. Implicaţiile sunt profunde - gestionarea acestei afecţiuni omniprezente nu mai necesită echipamente costisitoare sau facilităţi de reabilitare specializate. În schimb, o perechi de încălţăminte sport şi o plimbare zilnică ar putea fi una dintre cele mai bune terapii preventive disponibile.
Aproximativ 800 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de dureri lombare, care reprezintă una dintre principalele cauze de invaliditate şi de reducere a calităţii vieţii.
Adulţii cu antecedente de dureri lombare au rezistat aproape de două ori mai mult timp fără să recidiveze dacă au mers pe jos în mod regulat, a constatat studiul în premieră mondială, WalkBack.
Cercetătorii australieni, care şi-au publicat studiul miercuri, în revista The Lancet, au recrutat peste 700 de adulţi din întreaga ţară care se recuperaseră recent după un episod de dureri lombare nespecifice, care a durat cel puţin 24 de ore şi a interferat cu activităţile lor zilnice.
Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri: unul a beneficiat de un program individualizat de mers şi de educaţie fizică, ghidat de un fizioterapeut pe parcursul a şase luni, iar celălalt nu a primit niciun tratament pe durata studiului.
Participanţii au fost apoi urmăriţi cu atenţie timp de cel puţin un an, până la un maximum de aproape trei ani pentru unii dintre ei.
Cercetătorii au urmărit cu meticulozitate orice reapariţie a durerilor lombare suficient de severe pentru a limita activităţile zilnice.
„Studiul nostru a arătat că acest mijloc eficient şi accesibil de exerciţii fizice are potenţialul de a fi implementat cu succes la o scară mult mai mare decât alte forme de exerciţii fizice", spune autorul principal, dr. Natasha Pocovi, într-un comunicat de presă al facultăţii de medicină, sănătate şi ştiinţe umane din cadul universităţii australiene Macquarie.
Potrivit cercetătorilor australieni, mersul nu numai că a îmbunătăţit calitatea vieţii oamenilor, dar a redus cu aproximativ jumătate atât nevoia acestora de a solicita sprijin medical, cât şi timpul de absenţă de la locul de muncă.
O abordare pas cu pas
Procesul a început cu o consultaţie de 45 de minute pentru a înţelege istoricul fiecărui participant, pentru a efectua o examinare şi pentru a prescrie o „doză iniţială de mers", care a fost apoi crescută treptat. Ţinta orientativă a fost de a ajunge la cel puţin 30 de minute de mers pe jos pe zi, de cinci ori pe săptămână, până la împlinirea a şase luni.
În această perioadă, participanţii au luat parte, de asemenea, la lecţii care îi ajutau să depăşească temerile legate de durerile de spate, învăţând în acelaşi timp strategii simple de autogestionare a eventualelor recurenţe.
Li s-au pus la dispoziţie un pedometru şi un jurnal de mers pe jos pentru a-şi urmări progresul.
După primele 12 săptămâni, au putut alege dacă să continue să folosească aceste instrumente motivaţionale.
Sesiunile de urmărire cu un fizioterapeut, la fiecare câteva săptămâni, fie în persoană, fie prin apeluri video, s-au axat pe monitorizarea progreselor, pe ajustarea planurilor de mers pe jos atunci când a fost nevoie şi pe încurajarea participanţilor pentru a-i menţine implicaţi pe termen lung.
Rezultatele: Îmbunătăţiri dramatice şi o abordare uşor de gestionat
Impactul acestei intervenţii simple a fost izbitor.
În comparaţie cu grupul de control, participanţii la programul de mers pe jos au înregistrat un risc semnificativ mai mic de a suferi o recidivă a durerii lombare care limita activităţile zilnice.
În general, riscul a scăzut cu 28%.
Şi mai impresionant, timpul mediu de apariţie a unei recurenţe a fost aproape dublu pentru cei din grupul de mers pe jos (208 zile) faţă de grupul de control (112 zile).
Rezultatele pentru orice recurenţă a durerii lombare, indiferent de impactul asupra activităţilor şi recurenţele care au necesitat îngrijiri medicale, au arătat reduceri la fel de promiţătoare ale riscului.
Pur şi simplu, persoanele care s-au angajat în programul de mers pe jos au rămas fără dureri aproape de două ori mai mult timp decât alte persoane care nu şi-au tratat durerile lombare.
Nu numai că recidivele au fost întârziate, dar dizabilitatea legată de durerile de spate a fost, de asemenea, în mod constant mai mică în rândul grupului de mers pe jos în anul următor.
Datele pedometrului au confirmat, de asemenea, că cei care au participat la program au înregistrat mai mulţi paşi zilnic şi mai multe ore de mers rapid decât omologii lor.
Deşi programul conduce la costuri pentru pacienţi pentru şedinţele de fizioterapie şi pedometre, o analiză a impactului economic a constatat că programul ar fi totuşi rentabil şi mai bun decât tratamentul pentru durerile de spate debilitante.
„Mersul pe jos este un exerciţiu simplu, accesibil pe scară largă şi cu costuri reduse, pe care aproape oricine îl poate face, indiferent de locaţia geografică, vârstă sau statut socio-economic", spune autorul principal al lucrării, profesorul de fizioterapie de la Universitatea Macquarie, Mark Hancock.
Cercetătorii nu ştiu exact de ce mersul pe jos este atât de bun pentru prevenirea durerilor de spate, dar spun că este probabil să includă o combinaţie între mişcările oscilatorii uşoare, încărcarea şi întărirea structurilor şi muşchilor coloanei vertebrale, relaxarea şi ameliorarea stresului, precum şi eliberarea de endorfine.
Persoanele care s-au angajat în programul de mers pe jos au rămas fără dureri aproape de două ori mai mult timp decât alte persoane care nu şi-au tratat durerile lombare.
Limitările studiului
Este important de reţinut că majoritatea participanţilor au fost femei şi au avut mai multe episoade anterioare de dureri lombare, astfel încât este posibil ca rezultatele să nu fie perfect generalizabile la populaţii mai diverse, inclusiv la cei care nu au mai avut probleme cu spatele.
De asemenea, a fost observată o tendinţă de mai multe evenimente adverse legate de leziuni ale extremităţilor inferioare, cum ar fi entorsele de gleznă, în grupul de mers pe jos, comparativ cu grupul de control.
Cu toate acestea, cercetătorii au subliniat că numărul total de evenimente adverse a fost similar între cele două grupuri.
Unii participanţi au început, de asemenea, să încetinească programul de mers prescris după ce au atins vârful în jurul a trei luni, ceea ce ar putea diminua eficacitatea în timp.
Autorii sugerează că studiile viitoare ar putea explora dacă programul ar fi la fel de benefic cu mai puţine şedinţe de fizioterapie sau dacă ar fi condus de alţi furnizori, cum ar fi fiziologii specialişti în exerciţii fizice.
De asemenea, rămâne neclar dacă alte activităţi recreative precum înotul sau ciclismul ar putea produce beneficii comparabile.
Următorii paşi în ameliorarea durerii
Întrucât rezultatele au fost atât de pozitive, cercetătorii pledează deja pentru integrarea acestei abordări în planificarea de rutină a externării pacienţilor care se recuperează după o criză acută de dureri lombare.
Pentru milioanele de persoane din întreaga lume care se luptă cu dureri lombare recurente, aceste rezultate ar putea reprezenta o schimbare esenţială.
În locul medicamentelor costisitoare sau al şedinţelor de fizioterapie, mersul pe jos (şi un pic de ajutor din partea fizioterapeuţilor) ar putea fi cheia pentru a uşura povara durerilor lombare.
