Primul studiu mondial efectuat de cercetători din Australia indică o legătură directă între deficitul de vitamină D şi riscul de a dezvolta demenţă.
Demenţa este una dintre cauzele majore de dizabilitate în rândul persoanelor în vârstă din întreaga lume. Boala afectează gândirea şi comportamentul odată cu procesul de îmbătrânire.
Investigând asocierea dintre vitamina D, caracteristicile neuroimagistice şi riscul de demenţă şi AVC, studiul condus de University of South Australia, a constatat următoarele:
- nivelurile scăzute de vitamina D au fost legate de volume mai mici ale creierului şi un risc crescut de demenţă şi AVC:
- analizele genetice au susţinut un efect cauzal între deficitului de vitamina D şi demenţă:
- în unele populaţii, până la 17% dintre cazurile de demenţă ar putea fi prevenite prin creşterea nivelului de vitamina D la intervalul normal (50 nmol/L), în populaţia generală:
Demenţa este un sindrom cronic progresiv care duce la deteriorarea funcţiei cognitive. Aproximativ 487.500 de australieni trăiesc cu demenţă, boala fiind a doua cauză de deces din această ţără. La nivel global, peste 55 de milioane de persoane suferă de demenţă, cu 10 milioane de cazuri noi diagnosticate în fiecare an.
Studiul genetic, publicat în The American Journal of Clinical Nutrition, a analizat datele a 294.514 de persoane din arhiva Biobank, din Marea Britanie, şi a examinat impactul nivelurilor scăzute de vitamina D (25 nmol/L) asupra riscului de demenţă şi AVC.
Oamenii de ştiinţă au folosit randomizarea mendeliană neliniară (MR), o metodă care foloseşte variaţia măsurată în gene pentru a determina asocierea cauzală între anumite trăsături (biomarkeri) şi riscul crescut de îmbolnăvire, pentru a testat un raport de cauzalitate între deficienţa de vitamina D şi rezultatele neuroimagistice, demenţă şi AVC.
Cercetătorul principal şi directorul Centrului Australian pentru Sănătate de Precizie al UniSA, profesorul Elina Hyppönen, a precizat că descoperirile evidenţiază nevoia presantă de a aborda deficienţa de vitamina D în populaţia mai largă.
„Vitamina D este un precursor hormonal din ce în ce mai recunoscut pentru efectele sale pe scară largă, inclusiv asupra sănătăţii creierului, dar până acum a fost foarte dificil să examinăm ce s-ar întâmpla dacă am reuşi să prevenim deficienţa de vitamina D. Studiul nostru este primul care examinează efectul nivelurilor foarte scăzute de vitamina D asupra riscurilor de demenţă şi AVC, folosind analize genetice robuste în rândul unei populaţii mari. În anumite contexte, în care deficitul de vitamina D este relativ frecvent, constatările noastre au implicaţii importante pentru riscul de demenţă. Într-adevăr, în această populaţie din Marea Britanie am observat că până la 17% dintre cazurile de demenţă ar fi putut fi evitate prin creşterea nivelului de vitamina D până la un interval normal”, a declarat prof. Hyppönen.
Descoperirile sunt extrem de semnificative, având în vedere incidenţa ridicată a demenţei în întreaga lume.
„Demenţa este o boală progresivă şi debilitantă care poate devasta atât indivizii cât şi familiile deopotrivă. Dacă am fi capabili să schimbăm această realitate, asigurându-ne că niciun individ nu are o deficienţă gravă de vitamina D, acest studiu ar avea beneficii suplimentare şi am putea schimba sănătatea şi bunăstarea pentru mii de oameni. Cei mai mulţi dintre noi suntem probabil ok, dar pentru indivizii care, indiferent din ce motiv, nu pot primi suficientă vitamina D de la soare, modificările din dieta alimentară s-ar putea să nu fie suficiente, şi un aport suplimentar s-ar putea să fie necesar”, a mai precizat prof. Hyppönen.
