Scleroza multiplă (SM) este o tulburare autoimună în care sistemul imunitar atacă învelişul protector (mielina) care acoperă fibrele nervoase, perturbând comunicaţiile către şi dinspre creier. Recunoaşterea semnelor SM reprezintă adesea o provocare pentru cadrele medicale, deoarece simptomele sale sunt variate şi uşor de confundat cu alte afecţiuni. Pentru mulţi pacienţi, acest lucru înseamnă că drumul către un diagnostic poate fi lung şi plin de incertitudini.
Un nou studiu realizat de Universitatea din British Columbia (UBC), Canada, conturează o imagine mai clară a semnelor timpurii ale sclerozei multiple, indicând faptul că oamenii sunt de aproape două ori mai predispuşi să se confrunte cu boli psihice în anii premergători declanşării bolii.
Studiul, publicat luni, în revista Neurology, sugerează că afecţiunile psihiatrice precum anxietatea şi depresia pot face parte dintr-o fază prodromală a SM - un set de simptome şi indicii preliminare care apar înainte de simptomele clasice ale bolii.
„Multă vreme, s-a crezut că SM începe cu adevărat din punct de vedere clinic doar atunci când o persoană a suferit primul eveniment demielinizant, de exemplu sub forma unor probleme de vedere", spune autorul principal, dr. Helen Tremlett, profesor de neurologie la UBC şi membru al Centrului pentru sănătatea creierului, Djavad Mowafaghian.
„Dar am ajuns să înţelegem că există o întreagă perioadă care precede aceste evenimente în care boala se prezintă în moduri mai indirecte", explică medicul.
Dr. Tremlett şi echipa sa au lucrat pentru a caracteriza mai bine stadiile incipiente ale SM, în speranţa de a facilita o detectare mai rapidă şi o posibilă intervenţie mai timpurie în această afecţiune.
Perioadele prodromale sunt bine stabilite în alte boli, cum ar fi Parkinson, în care oamenii prezintă simptome precum constipaţia cu ani înainte de a începe deficienţele motorii clasice.
Un tratament precoce poate ajuta la încetinirea progresiei bolii, spun autorii.
„Dacă putem recunoaşte SM din timp, tratamentul ar putea începe mai devreme. Acest lucru are un potenţial extraordinar de a încetini progresia bolii şi a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor", a subliniat dr. Tremlett.
Pentru studiu, cercetătorii au examinat dosarele de sănătate a 6.863 de pacienţi cu SM din provincia canadiană Columbia Britanică.
Ei au analizat prevalenţa afecţiunilor de sănătate mintală, inclusiv depresia, anxietatea, tulburarea bipolară şi schizofrenia, în cei cinci ani înainte ca pacienţii să dezvolte semnele clasice de SM, recunoscute din punct de vedere medical.
Pacienţii cu SM din studiu au fost comparaţi cu 31.865 de pacienţi care nu aveau această afecţiune.
Constatările au arătat că pacienţii cu SM se confruntau cu boli mintale la o rată aproape dublă faţă de populaţia generală, de 28,0% şi, respectiv, 14,9%.
Utilizarea asistenţei medicale pentru simptome psihiatrice - inclusiv vizite la medic şi psihiatru, reţete şi spitalizări - a fost, de asemenea, în mod constant mai mare în rândul pacienţilor cu SM.
În mod notabil, diferenţa s-a mărit în fiecare dintre cei cinci ani care au precedat debutul bolii.
„Observăm rate din ce în ce mai mari de afecţiuni psihiatrice care ating un vârf în ultimul an înainte de debutul SM", a declarat primul autor, dr. Anibal Chertcoff, care a realizat studiul în calitate de bursier postdoctoral în laboratorul dr. Tremlett şi care este acum profesor asistent la Universitatea din Manitoba.
„Deşi nu sugerăm că aceste afecţiuni singure pot fi un factor de predicţie pentru SM, ele pot fi o piesă din puzzle-ul prodromului SM şi un semnal potenţial atunci când sunt combinate cu alţi factori", a explicat el.
Studiul se bazează pe cercetări anterioare ale laboratorului canadian care arată că alte simptome, cum ar fi oboseala, tulburările de somn, sindromul intestinului iritabil, anemia şi durerea pot fi, de asemenea, parte a prodromului SM.
