O echipă de la universitatea Stanford a demonstrat o nouă procedură pentru refacerea memoriei în studiile realizate pe animale, o descoperire cu impact potenţial în vederea dezvoltării unor tratamente eficace pentru boala Alzheimer.
Folosind o infuzie de lichid cerebrospinal de la şoareci mai tineri, echipa a raportat în jurnalul Nature că a reuşit să restabilească funcţiile memoriei care se pierd, de obicei, la animalele în vârstă.
Un factor de creştere din lichidul cerebrospinal a ajutat de asemenea la îmbunătăţirea memoriei, dar într-o măsură mai mică, a declarat dr. Tony Wyss-Coray, neurolog şi autor senior al studiului.
„Când inoculăm şoarecilor factorul de creştere, ei sunt mai capabili să îndeplinească o sarcină de memorie şi anume să-şi amintească ceva ce li s-a întâmplat anterior (un mic şoc electric)“, a explicat dr. Wyss-Coray.
Descoperirea sugerează „o eră cu totul nouă“ în căutarea tratamentelor pentru boala Alzheimer şi a altor afecţiuni legate de vârstă, care afectează gândirea şi memoria unei persoane, a menţionat dr. Maria Lehtinen, neurolog la facultatea de medicină Harvard, autoarea comentariului care însoţeşte studiul.
Până acum, cele mai multe tratamente dezvoltate pentru boala Alzheimer s-au concentrat pe semnele distinctive ale bolii, respectiv reducerea plăcilor toxice de amiloid şi a ghemurilor neurofibrilare, care se acumulează în creier.
Eforturile de cercetare nu au reuşit însă să adreseze şi păstrarea funcţiilor gândirii şi memoriei persoanelor afectate de această boală.
Rezultatele recente sugerează că noi tratamente ar putea ajuta, chiar dacă nu influenţează procesul de bază al bolii.
„Observăm că se întâmplă mult mai multe şi că îmbătrânirea pare să producă o mulţime de anomalii care contribuie la declinul cognitiv şi la demenţă“, a precizat dr. Wyss-Coray.
Studiu a implicat şoareci în vârstă, care tind să dezvolte probleme de memorie la fel ca oamenii.
O experienţă dureroasă va forma o amintire care durează săptămâni sau chiar luni la un animal tânăr, şi, ca urmare, animalele vor avea tendinţa să rămână nemişcate ca răspuns la un stimul luminos sau sonor care a fost odată însoţit de un şoc electric, a explicat dr. Wyss-Coray.
„Când sunt bătrâni, uită să facă acest lucru, şi, după doar câteva zile, ei nu-şi mai pot aminti că s-au aflat într-un mediu ostil“, a menţionat medicul.
Cercetătorii au vrut să vadă dacă nu cumva, o cauză a scăderii memoriei şoarecilor ar putea avea legătură cu lichidul cefalorahidian (LCR), care protejează creierul şi măduva spinării. Celulele creierului depind de acest fluid, a cărui compoziţie suferă schimbări dramatice pe măsură ce animalul îmbătrâneşte.
Extragerea lichidului spinal de la un animal mic este un proces dificil, dar cercetătorii au reuşit pe parcursul mai multor luni să colecteze suficient lichid spinal de la şoarecii tineri pentru a efectua experimentul, respectiv infuzarea lichidul la animale mai în vârstă.
„Am sperat că, reproducând un mediu mai tânăr, creierul va răspunde cu o funcţie mai bună şi a funcţionat“, a mai menţionat dr. Wyss-Coray.
Şoarecii bătrâni au început să se comporte la fel ca cei mai tineri atunci când a fost vorba de amintirea unei experienţe. Rezultatul a fost unul remarcabil, dar echipa a vrut să afle şi de ce a funcţionat experimentul.
Astfel, cercetătorii au efectuat teste genetice şi au observat că cea mai mare rată de răspuns la lichidul spinal tânăr l-au înregistrat în nişte celule specializate din hipocampus, o zonă importantă pentru memorie.
Aceste celule, numite oligodendrocite, creează teaca de mielină care izolează axonii neuronilor din creier şi este şi ea, la rândul său, importantă pentru memorie.
Mai multe teste au sugerat că oligodendrocitele au răspuns la un factor de creştere în lichidul spinal numit FGF17, care se diminuează odată cu vârsta.
Succesul acestui studiu, care a reuşit îmbunătăţirea funcţiei memoriei prin folosirea factorului de creştere, FGF17, este important şi ar putea duce la producerea unui medicament pe scară largă. Până atunci însă, oamenii de ştiinţă trebuie să afle cum să-l livreze în siguranţă creierului uman.
FGF17 este probabil doar una dintre multele substanţe implicate în îmbătrânirea creierului, dar eficacitatea sa la şoareci sugerează că refacerea acesteia ar putea juca un rol în păstrarea memoriei, a mai menţionat dr. Wyss-Coray.
Un creier îmbătrânit cu pierderi de memorie seamănă într-un fel cu „o maşină veche care s-a stricat. Dar, la fel ca repararea maşinii, nu trebuie neapărat să reparăm toate piesele, ci doar pe acelea care au un rol cheie“, a mai spus medicul.
Cel puţin o parte dintre aceste substanţe cheie s-ar putea afla în lichidul spinal, a menţionat la rândul său dr. Lehtinen al cărei laborator studiază rolul lichidului cefalorahidian în dezvoltarea creierului la şoareci.
„Am descoperit că lichidul cefalorahidian oferă aceşti factori importanţi de promovare a sănătăţii şi a creşterii care pot, în esenţă, să controleze dezvoltarea creierului. Ceea ce a lipsit până acum, a fost etapa de testare, pentru a vedea dacă aceşti factori din LCR pot conferi beneficii creierului adult. Noul studiu sugerează că pot“, a precizat ea.
