Cancerul de piele afectează un număr tot mai mare de oameni, însă nu toate formele sunt la fel de periculoase. În timp ce unele cancere pot fi tratate relativ uşor, mai ales dacă sunt descoperite în faze incipiente, altele duc la metastaze, însă până acum nu a fost dezvoltat un model clar de a prezice acest risc la pacienţi. Un nou studiu realizat în Spania, ţară care atrage un număr mare turişti pentru plajele însorite, a descoperit un marker ce poate arăta care dintre celulele tumorale sunt pe cale să migreze pentru a forma metastaze la alte organe.
Celulele care formează tumorile de carcinom cutanat cu celule scuamoase se pregătesc să migreze în ganglionii limfatici pentru a face metastaze în alte organe şi îşi modifică structura pentru a putea supravieţui acestui proces, au descoperit cercetătorii.
Aceste celule nu mai consumă glucoză pentru a putea supravieţui folosind moleculele de colesterol LDL, aşa-numitul colesterol rău, potrivit unui studiu condus de Grupul de Cercetare a Bolilor Dermatologice Inflamatorii şi Neoplazice de la Institutul de Cercetare Medicală Hospital del Mar (IMIM-Hospital del Mar), publicat în revista Life Science Alliance,
Noul marker poate fi un candidat promiţător pentru tratamentele care implică inhibitori ai metabolismului lipidic care vizează aceste celule pentru a preveni metastazele.
În fiecare an, în Spania sunt diagnosticate 74.000 de cazuri noi de cancer de piele non-melanom, un grup care include carcinomul cu celule scuamoase, al doilea cel mai frecvent cancer.
Riscul de a suferi de acest cancer pe parcursul vieţii este cuprins între 7 şi 11%, iar incidenţa sa s-a dublat în ultimii treizeci de ani.
În cazul carcinomului cu celule scuamoase, aproximativ 4% dintre tumori fac metastaze, şi nu există niciun instrument pentru a anticipa acest lucru.
Studiul condus de IMIM-Hospital del Mar indică un marker ce poate arăta care dintre celule sunt pe cale să înceapă să migreze spre ganglionii limfatici pentru a ajunge la alte organe.
Rolul proteinei diskerină
Cercetătorii au reuşit să confirme rolul pe care proteina diskerină îl joacă în acest proces, folosind mostre de la o sută de tumori primare de la pacienţi cu carcinom cu celule scuamoase.
În cazul celor care făcuseră metastaze, testele in vitro au arătat cum anumite particule de ARN necodificator nu mai erau exprimate şi cum nivelurile de diskerină, care este proteina ce ajută la stabilizarea acestora, au scăzut.
Cu alte cuvinte, aceste niveluri indicau faptul că celulele tumorale se pregăteau să migreze.
„Acesta este un mecanism care poate explica metastazele, şi este şi un marker al momentului în care celula tumorală se pregăteşte să migreze şi să iniţieze acest proces", explică dr. Inmaculada Hernández-Muñoz, cercetătoarea principală a studiului.
Scăderea nivelului de diskerină induce o schimbare metabolică în celulele tumorale, iar acestea trec de la consumul de glucoză la alimentarea cu lipide, în special cu molecule de colesterol LDL, aşa-numitul colesterol rău.
Acest lucru le permite să supravieţuiască migrării către ganglionii limfatici şi, de acolo, către alte organe unde proliferează.
Schimbarea este doar temporară şi celulele canceroase îşi recapătă caracteristicile iniţiale după ce au finalizat procesul de metastazare.
Cercetătorii au reuşit să demonstreze acest lucru cu ajutorul markerilor metabolismului lipidic din probele analizate. Acest marker a fost într-adevăr prezent la pacienţii cu cel mai slab prognostic.
Având în vedere acest fapt, dr. Hernández Muñoz subliniază că studiul „oferă un model bun pentru a înţelege modul în care celulele tumorale se răspândesc în stadiile incipiente ale tumorii".
De fapt, „deschide calea pentru a studia dacă persoanele cu niveluri mai ridicate de colesterol LDL prezintă, de asemenea, un risc mai mare de metastaze".
Cercetarea a arătat, de asemenea, cum tratarea cu statine a celulelor afectate, care sunt utilizate pentru a combate nivelurile ridicate de colesterol rău, a permis inversarea metabolismului lipidic şi a împiedicat apariţia metastazelor.
În acelaşi timp, cercetătorii au demonstrat că acest mecanism de modificare a metabolismului celular apare şi în alte tipuri de tumori.
Studiul a fost finanţat de Fondul de finanţare a sănătăţii al Institutului de Sănătate Carlos III (ISCIII) şi a implicat Grupul de cercetare metabolomică aplicată de la IMIM-Hospital del Mar şi Unitatea de proteomică a Centrului de Reglementare Genomică (CRG), din Barcelona.
