Oamenii de ştiinţă au identificat un nou mod promiţător de a trata leziunile pielii după o infecţie bacteriană.
O echipă interdisciplinară de cercetători de la universitatea din Calgary, Canada, a descris într-un studiu, publicat miercuri în Nature, noi perspective care ar putea duce la progrese în tratarea infecţiilor bacteriene şi a rănilor pielii.
„În timp ce transpunerea cercetărilor noastre din laborator la aplicaţiile clinice va necesita mult mai multe experimente şi va implica un model mai apropiat de boală umană, este palpitant faptul că am făcut o descoperire fundamentală, care ar putea îmbunătăţi tratarea infecţiilor şi repararea ţesuturilor la om, în special în cazurile greu de tratat” a declarat Dr. Dr. Rachel Kratofil, principala autoare a studiului.
Până acum, cercetătorii credeau că pentru a elimina bacteriile dintr-un loc infectat de pe piele, organismul recrutează la locul rănii neutrofile şi monocite (celule albe din sânge). Când aceste celule lucrează împreună, ele acţionează ca primă linie de apărare a sistemului imunitar a organismului.
Noua cercetare arată însă că monocitele sunt capabile singure să faciliteze vindecarea mai rapidă a rănilor. Monocitele ajuta procesul de vindecare prin reglarea nivelului de leptină şi creşterea vaselor de sânge în timpul reparaţiilor rănilor. Ele produc şi ghrelină, un hormon care ajută rănile să se vindece mai eficient.
Legătură surprinzătoare între hormonii metabolici şi repararea ţesuturilor
Ghrelina este produsă de stomac atunci când organismului îi este foame, iar leptina, care este tot un hormon, este produsă de celulele adipoase după masă, când organismul este plin.
Echilibrul între ghrelină şi leptină a fost multă vreme privit ca fiind esenţial pentru metabolism şi dietă, dar până la acest studiu, nu s-a ştiut de legătura sa cu mecanismele imune şi repararea ţesuturilor.
Folosind microscopia intravitală, care permite observarea celulelor animalelor vii (in vivo) la o rezoluţie foarte mare, cu ajutorul căreia pot fi observate diferite celule individuale ale ţesuturilor, şi în care laboratorul este specializat, echipa a reuşit să vizualizeze răspunsul imun la bacteriile Staphylococcus aureus (S. aureus) într-un model animal.
S. aureus este un germen frecvent întâlnit pe piele sau în căile nazale, într-un corp sănătos, dar poate fi un catalizator pentru o mare varietate de boli infecţioase ale pielii şi ţesuturilor, cum sunt abcesele sau furunculele.
În unele cazuri, aceste bacterii pot provoca infecţii severe, cum este pneumonia şi endocardita, o inflamaţie a ţesutului care căptuşeşte, la interior, camerele şi supapele inimii, şi care pune viaţa în pericol.
După o infecţie cu S. aureus, organismul recrutează celulele imune utile de care are nevoie, neutrofilele şi monocitele. Neutrofilele elimină bacteriile, în timp ce monocitele ajută la repararea ţesutului. În absenţa monocitelor producţia de leptină creşte, ceea ce duce la creşterea vaselor de sânge în infecţie, şi la întârzierea vindecării şi cicatrizării.
Atunci când sunt prezente la locul infecţiei, monocitele produc ghrelină, şi astfel blochează formarea şi creşterea în exces a vaselor de sânge induse de leptina, permiţând ţesuturilor să se repare.
Importanţa rezultatelor studiului
„Această cercetare este importantă pentru că indică o schimbare de paradigmă care contestă gândirea actuală că neutrofilele şi monocitele îndepărtează bacteriile. Studiul nostru promovează însă rolul monocitelor în repararea rănilor”, a precizat dr. Kratofil.
Echipa de cercetare crede că acest studiu de pionierat va introduce hormonii metabolici (ghrelină şi leptină) în domeniile imunologiei şi microbiologiei.
„Va fi interesant, de exemplu, să vedem cum reacţionează ghrelina şi leptina în alte modele de boli, cum ar fi leziunile sterile sau cancerul, şi să aflăm cum sunt modificate aceste procese atunci când un pacient are mai multe boli sau afecţiuni simultane, precum obezitate şi diabet”, spune dr. Paul Kubes, unul dintre autorii seniori ai studiului.
Următorul pas pentru cercetători va fi să înţeleagă mai bine funcţiile celulelor imune, respectiv a neutrofilelor în timpul infecţiei. Mai exact, ei sunt interesaţi de modul în care neutrofilele sunt eliminate dintr-o infecţie şi dacă neutrofilele preiau alte funcţii în plus pe lângă îndepărtarea bacteriilor.
