Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) recomandă testarea pacienţilor în vederea identificării unui eventual deficit de enzimă dihidropirimidin dehidrogenază (DPD) înainte de începerea tratamentului oncologic cu fluorouracil sau cu substanţele înrudite capecitabină şi tegafur.
Recomandarea priveşte tratamentul cu fluorouracil sub forma de solutie injectabilă sau perfuzabilă sau cu medicamente care conţin substanţe înrudite - capecitabină şi tegafur.
În schimb, nu se cere testarea pacienţilor pentru deficienţa de DPD înainte de iniţierea tratamentului cu flucitozină, altă substanţă înrudită cu fluorouracil, dată fiind necesitatea începerii imediate a tratamentului, indicat pentru tratarea infecţiilor fungice severe.
"Pacienţilor la care se identifică absenţa totală a DPD nu li se administrează medicamente care conţin fluorouracil. În cazul pacienţilor cu deficit parţial, medicul poate avea în vedere începerea tratamentului oncologic cu doze mai mici decât în
mod normal sau oprirea tratamentului cu flucitozină la apariţia de reacţii adverse severe", arată agenţia, într-un comunicat.
Aceste recomandări nu se aplică medicamentelor care conţin fluorouracil indicate pentru utilizare cutanată în tratarea unor afecţiuni precum keratoza actinică şi veruci (negi), deoarece prin piele sunt absorbite niveluri foarte mici de medicament.
O proporţie semnificativă din populaţia generală prezintă deficit de DPD, enzimă necesară pentru descompunerea în organism a fluorouracilului şi a substanţelor înrudite capecitabină, tegafur şi flucitozină.
Astfel, potrivit ultimelor studii, până la 9% din populaţia de origine caucaziană prezintă un nivel scăzut de enzimă DPD funcţională, iar la circa 0,5% această enzimă este complet absentă.
"În consecinţă, ca urmare a tratamentului cu aceste medicamente, fluorouracilul se poate acumula în sânge, ceea ce determină apariţia de efecte secundare severe şi care pot pune viaţa în pericol, precum neutropenie (nivel scăzut de neutrofile, un tip de globule albe necesare pentru combaterea infecţiei), neurotoxicitate (apariţia de leziuni la nivelul sistemului nervos), diaree severă şi stomatită (inflamarea mucoasei gurii)", menţionează EMA.
Identificarea deficitului de DPD se poate realiza prin măsurarea nivelului de uracil (o substanţă descompusă prin acţiunea DPD) din sânge sau verificarea prezenţei anumitor mutaţii (modificări) la nivelul genei pentru DPD.
Astfel, EMA recomandă ca, înainte de începerea tratamentului oncologic cu fluorouracil cu administrare prin injecţie sau perfuzie (picurare), capecitabină sau tegafur, medicul să efectueze o analiză prin care să verifice dacă pacientul prezintă o enzimă DPD funcţională.
În caz de deficit total cunoscut de DPD, pacientului nu i se vor administra astfel de tratamente, deoarece acestea măresc riscul de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pot pune viaţa în pericol.
În caz de deficit parţial de DPD, medicul poate începe tratamentul cu doze mici, pe care le poate mări în lipsa reacţiilor adverse grave.
