Există îngrijorări că virusurile comune de răceală şi gripă care au fost inactive în ultimul an vor reveni cu o forţă mai mare pe măsură ce se renunţă la măsurile de distanţare socială. Vestea bună pe care o dau cercetătorii Universităţii Yale este însă că răceala obişnuită, provocată de rinovirus combate COVID-19.
Oamenii de ştiinţă au observat într-un studiu că virusul respirator comun declanşează activitatea genelor stimulate de interferon, molecule cu răspuns timpuriu din sistemul imunitar care pot opri replicarea virusului SARS-CoV-2 în ţesuturile căilor respiratorii infectate cu rece.
,,Declanşarea acestei apărări la începutul cursului infecţiei cu COVID-19 promite să prevină sau să trateze infecţia”, a declarat prof. dr. Ellen Foxman, medic de medicină de laborator şi imunobiologie la Şcoala de Medicină Yale şi autor principal al studiului.
,,O modalitate de a face acest lucru este tratarea pacienţilor cu interferon, o proteină a sistemului imunitar care este disponibilă şi ca medicament. Dar totul depinde de momentul administrării", a mai spus Foxman.
Studii anterioare au arătat că, în etapele ulterioare ale COVID-19, nivelurile ridicate de interferon se corelează cu o boală mai gravă şi pot alimenta răspunsurile imune hiperactive. Dar studii genetice recente arată că genele stimulate de interferon pot fi, oferi protecţie în cazurile de infecţiecu SARS-COV-2.
Deoarece studiile anterioare efectuate de laboratorul prof.dr. Foxman au arătat că virusurile comune pentru răceală pot proteja împotriva gripei, au decis să studieze dacă rinovirusurile ar avea acelaşi impact benefic împotriva COVID-19. Echipa a constatat că, în primele trei zile, încărcătura virală din ţesut s-a dublat aproximativ la fiecare şase ore, iar replicarea virusului SARS-COV-2 a fost complet oprită în ţesutul care a fost expus rinovirusului. Dacă apărarea antivirală ar fi blocată, SARS-CoV-2 s-ar putea replica în ţesutul căilor respiratorii expus anterior la rinovirus.
Aceleaşi mijloace de apărare au încetinit infecţia cu SARS-CoV-2 chiar şi fără rinovirus, dar numai dacă doza infecţioasă a fost scăzută, sugerând că încărcătura virală în momentul expunerii face diferenţa dacă organismul poate combate eficient infecţia.
Cercetătorii au studiat, de asemenea, probe de tampon nazal de la pacienţi diagnosticaţi aproape de începutul infecţiei. Ei au găsit dovezi ale creşterii rapide a SARS-CoV-2 în primele câteva zile de infecţie, urmată de activarea apărării corpului. Potrivit descoperirilor lor, virusul a crescut de obicei rapid în primele câteva zile de infecţie, înainte de apărarea gazdei, dublându-se aproximativ la fiecare şase ore, aşa cum se vede în laborator; la unii pacienţi virusul a crescut şi mai rapid.
,,Se pare că există un punct viral la începutul COVID-19, în timpul căruia virusul se reproduce exponenţial înainte de a declanşa un răspuns puternic de apărare. Tratamentul cu interferon este promiţător, dar ar putea fi dificil, pentru că ar fi cel mai eficient în zilele imediat după infecţie, când mulţi oameni nu prezintă simptome. În teorie, tratamentul cu interferon ar putea fi utilizat profilactic la persoanele cu risc crescut care au fost în contact strâns cu alţii diagnosticaţi cu COVID-19. Încercările de interferon în COVID-19 sunt în curs de desfăşurare şi arată până acum un posibil beneficiu la începutul infecţiei, dar nu şi atunci când este administrat mai târziu”, a declarat Foxman.
Aceste descoperiri pot ajuta la explicarea motivului pentru care, în perioadele anului, când răcelile sunt frecvente, ratele infecţiilor cu alte virusuri, cum ar fi gripa, tind să fie mai mici.
