Un nou studiu bazat pe o populaţie de 22 de milioane de persoane din Marea Britanie arată că tulburările autoimune afectează în prezent aproximativ 1 din 10 indivizi. Cercetarea, publicată în revista The Lancet, evidenţiază, de asemenea, diferenţe socio-economice, sezoniere şi regionale importante pentru mai multe tulburări autoimune şi oferă noi indicii privind posibilele cauze care stau la baza acestor boli.
Bolile autoimune apar atunci când rolul normal al sistemului imunitar în apărarea împotriva infecţiilor este perturbat, ceea ce face ca acesta să atace în mod eronat celulele sănătoase normale din organism. Printre astfel de boli se numără artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 şi scleroza multiplă, existând la ora actuală peste 80 de tipuri de boli autoimune cunoscute.
Unele afecţiuni autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, sunt raportate ca fiind în creştere în ultimele decenii, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva incidenţa generală a afecţiunilor autoimune este în creştere, determinată poate de factori de mediu comuni sau de schimbări comportamentale.
Cauzele exacte ale bolilor autoimune, în special în ceea ce priveşte contribuţiile relative ale predispoziţiei genetice sau ale factorilor de mediu, rămân, de asemenea, în mare parte un mister şi fac obiectul a numeroase cercetări.
Întrucât bolile autoimune individuale sunt rare şi pentru că există atât de multe tipuri diferite de boli autoimune, a fost foarte dificil să se întreprindă studii suficient de mari şi să se stabilească estimări fiabile pentru a răspunde la aceste întrebări.
Un grup de experţi în epidemiologie, biostatistică, reumatologie, endocrinologie şi imunologie, de la KU Leuven, universitatea College London, Imperial College London, universitatea din Glasgow, Cardiff şi Leicester şi universitatea Oxford, şi-au unit forţele într-o colaborare pentru a răspunde la unele dintre aceste întrebări.
Studiul a folosit un set de date foarte mare din dosarele electronice de sănătate anonimizate din Marea Britanie, provenite de la 22 de milioane de persoane, pentru a investiga 19 dintre cele mai frecvente boli autoimune.
Autorii au analizat dacă aceste cazuri de boli autoimune sunt în creştere în timp, cine este cel mai afectat de aceste afecţiuni şi cum pot coexista diferite boli autoimune între ele.
Ei au constatat că, luate împreună, aceste 19 boli autoimune studiate afectează aproximativ 10% din populaţie - 13% dintre femei şi 7% dintre bărbaţi.
Această cifră este mai mare decât estimările anterioare, care variau între 3% şi 9% şi care se bazau adesea pe eşantioane de dimensiuni mai mici şi includeau mai puţine afecţiuni autoimune.
De asemenea, oamenii de ştiinţă au găsit dovezi de disparităţi socio-economice, sezoniere şi regionale în rândul mai multor afecţiuni autoimune.
Aceştia sugerează că este puţin probabil ca aceste variaţii să fie atribuite doar diferenţelor genetice şi pot indica implicarea unor factori de risc potenţial modificabili, cum ar fi fumatul, obezitatea sau stresul, care contribuie la dezvoltarea unor boli autoimune.
Cercetările au confirmat, de asemenea, că, în unele cazuri, o persoană cu o boală autoimună are mai multe şanse de a dezvolta o a doua boală autoimună în comparaţie cu o persoană care nu are o boală autoimună.
Aceste constatări dezvăluie modele noi care vor contribui probabil la elaborarea unor cercetări ulterioare privind posibilele cauze comune care stau la baza diferitelor prezentări ale bolilor autoimune.
„Am observat că unele boli autoimune au avut tendinţa de a apărea împreună cu altele mai frecvent decât s-ar fi aşteptat doar prin întâmplare sau printr-o supraveghere sporită", a comentat primul autor al lucrării, dr. Nathalie Conrad, de la Oxford (Deep Medicine, Nuffield Department of Women's & Reproductive Health, University of Oxford).
Potrivit cercetătoarei, acest lucru ar putea însemna că unele boli autoimune împărtăşesc factori de risc comuni, cum ar fi predispoziţiile genetice sau factorii declanşatori de mediu.
Autorii spun că acest lucru a fost vizibil în special în cazul bolilor reumatice şi al bolilor endocrine, dar acest fenomen nu a fost generalizat la toate bolile autoimune - scleroza multiplă, de exemplu, „s-a evidenţiat ca având rate scăzute de co-ocurenţă cu alte boli autoimune, sugerând o fiziopatologie distinctă", a precizat dr. Nathalie Conrad, care este, de asemenea, afiliată la KU Leuven şi la universitatea din Glasgow.
Studiul evidenţiază povara considerabilă pe care bolile autoimune o reprezintă pentru indivizi şi pentru populaţia generală.
Identificarea punctelor comune şi a diferenţelor în cadrul acestui set mare şi variat de afecţiuni este o sarcină complexă. Prin urmare, există o nevoie crucială de a spori eforturile de cercetare care vizează înţelegerea cauzelor care stau la baza acestor afecţiuni, ceea ce va sprijini dezvoltarea de intervenţii specifice pentru a reduce contribuţia factorilor de risc de mediu şi sociali", a declarat Autorul principal al lucrării, profesorul Geraldine Cambridge (University College London).
Studiul a fost publicat săptămâna trecută în The Lancet.
