Numărul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă la nivel mondial aproape s-a dublat, ajungând de la 33,5 milioane în 1990 la 64,3 milioane în 2017. „Studiul nostru contestă opinia comună conform căreia bolile de inimă sunt pe deplin sub control”, a precizat dr. Nicola Bragazzi, de la Universitatea York din Toronto. Pacienţii care suferă de insuficienţă cardiacă dacă se îmbolnăvesc de COVID-19 au de aproape două ori mai multe şanse de a deceda.
Studiul oamenilor de ştiinţă canadieni a analizat date din 195 de ţări pentru a examina povara şi cauzele insuficienţei cardiace din 1990 până în 2017. Rata de prevalenţă standardizată în funcţie de vârstă a arătat o tendinţă lentă de scădere, sugerând că îmbătrânirea şi creşterea populaţiei sunt responsabile pentru cea mai mare parte a creşterii prevalenţei.
,,În ciuda progreselor şi realizărilor, povara globală impusă de insuficienţa cardiacă creşte semnificativ", e de părere dr. Nicola Bragazzi, autorul studiului publicat în European Journal of Preventive Cardiology, revistă a Societăţii Europene de Cardiologie (ESC).
Studiul a relevat diferenţe majore între regiunile lumii. Cercetătorii au folosit indicele socio-demografic (SDI) pentru a clasifica cele 195 de ţări şi teritorii în cinci grupuri în funcţie de statutul de dezvoltare: scăzut, mediu-mediu, mediu, înalt-mediu şi înalt SDI. Între 1990 şi 2017, rata de prevalenţă standardizată în funcţie de vârstă a insuficienţei cardiace a scăzut cu 20,3% în ţările SDI ridicate, dar a crescut în ţările SDI scăzute, medii mici şi medii.
Potrivit autorilor, creşterea ratei de prevalenţă a insuficienţei cardiace în ţările SDI scăzute, mijlocii şi medii este determinată de un val de factori de risc precum hipertensiunea, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul şi stilul de viaţă nesănătos. Aproape jumătate din creşterea globală a numărului de pacienţi cu insuficienţă cardiacă în perioada 1990-2017 a fost în China (29,9%) şi India (16,6%).
Simptomele insuficienţei cardiace pot fi debilitante, ele pot limita capacitatea pacienţilor de a merge, de a sta în picioare, de a lucra sau de a se îngriji. Studiul a constatat că anii trăiţi cu dizabilităţi din cauza insuficienţei cardiace s-au dublat la nivel mondial din 1900, în timp ce rata standardizată în funcţie de vârstă a rămas stabilă.
Au existat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte dizabilitatea în funcţie de categoria SDI. O scădere semnificativă a ratei standardizate în funcţie de vârstă a anilor trăiţi cu handicap a fost observată în ţările cu SDI ridicate - pe care autorii le-au atribuit unei mai bune preveniri şi tratamente a insuficienţei cardiace. După o creştere iniţială în ţările SDI mijlocii şi mijlocii, ratele au început să scadă în 2010. Dar rata s-a deteriorat continuu în ţările SDI mici şi mijlocii.
„În ţările cu venituri mici şi medii, respectarea comportamentelor sănătoase ale stilului de viaţă, incluzând diete sănătoase, activitate fizică şi renunţarea la fumat a fost destul de slabă”, au afirmat cercetătorii canadieni.
Dr. Nicola Bragazzi susţine că ,,insuficienţa cardiacă este o problemă globală de sănătate publică. Lucrătorii din domeniul sănătăţii publice şi factorii de decizie politică pot utiliza datele furnizate în acest studiu pentru a proiecta intervenţii pentru prevenirea şi gestionarea insuficienţei cardiace în ţările lor. În plus, sunt necesare campanii educaţionale pentru a creşte conştientizarea importanţei adoptării unor stiluri de viaţă sănătoase.”
În plină pandemie de COVID-19, cercetători englezi au recomandat ca pacienţi care suferă de insuficienţă cardiacă să fie vaccinaţi împotriva COVID-19 cu prioritate, având în vedere riscul ridicat de deces pe care îl au aceştia dacă se îmbolnăvesc de COVID-19. Un pacient din patru cu antecedente recente de insuficienţă cardiacă care face COVID-19 şi are nevoie de spitalizare decedează.
