Un nivel mai ridicat de activitate fizică şi mai puţin sedentarism ar putea reduce riscul de cancer de sân, au descoperit cercetătorii.
Oamenii de ştiinţă au analizat legătura dintre cancerul de sân şi activitatea fizică, precum şi timpul petrecut pe scaun. Ei au ajuns la concluzia că un accent mai mare pe promovarea unui stil de viaţă activ ar reduce probabil riscul de cancer de sân.
Activitatea fizică şi timpul mai puţin sedentar au fost legate de un risc mai scăzut de cancer de sân în studiile observaţionale.
Cercetarea sugerează o legătură, în general consistentă, între riscul de cancer de sân şi activitatea fizică, în timp ce legătura dintre timpul sedentar şi riscul de cancer de sân este mai puţin clară, şi mai puţin studiată.
Majoritatea studiilor care investighează legătura dintre cancerul de sân şi activitatea fizică sau timpul sedentar au fost de natură observaţională. Asta înseamnă că, în loc să ofere o legătură cauzală, ele oferă o corelaţie care poate include bias.
Recent, cercetătorii au analizat datele privind asistenţa medicală din 76 de studii pentru a determina dacă există o legătură cauzală între nivelurile de activitate şi cancerul de sân. Ei au descoperit că un nivel mai mare de activitate fizică şi un timp mai puţin sedentar reduc, probabil, riscul de cancer de sân.
„Chiar şi creşterea modestă a activităţii fizice la nivel de populaţie va scădea numărul de noi diagnostice de cancer de sân depistate în fiecare an”, a declarat dr. Brigid Lynch, şef adjunct al diviziei de epidemiologie a cancerului de la Cancer Council Victoria, Australia, unul dintre autorii studiului.
Studiul a fost publicat în British Journal of Sports Medicine.
„Descoperirile acestui nou studiu oferă un sprijin suplimentar pentru recomandările actuale de a fi activ fizic pentru o mai bună sănătate, inclusiv scăderea riscului de cancer de sân”, a spus dr. I-Min Lee, profesor la facultatea de medicină a universităţii Harvard, care nu a fost implicat în studiu.
Modul în care se corelează timpul sedentar cu riscul de cancer
Pentru studiu, cercetătorii au analizat date de la 130.957 de femei de ascendenţă europeană de la Breast Cancer Association Consortium (BCAC).
În total, 69.838 de femei aveau tumori invazive de cancer de sân, care s-au răspândit local, 6.667 aveau tumori in situ care nu s-au răspândit, iar 54.452 nu aveau cancer de sân şi au fost incluse în studiu ca martor, pentru comparaţie.
Cercetătorii au folosit o metodă statistică cunoscută sub numele de randomizare mendeliană pentru a evalua relaţia dintre riscul şi tipul de cancer, şi factorii genetici legaţi de activitatea fizică şi comportamentul sedentar.
Ei au descoperit că niveluri mai mari de activitate fizică estimată genetic au fost legate de un risc cu 41% mai mic de cancer de sân invaziv, independent de starea de menopauză, tipul, stadiul sau gradul tumorii.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că femeile cu activitate fizică mare estimată genetic, în trei sau mai multe zile din săptămână, au avut un risc cu 38% mai mic de cancer de sân înainte şi în perimenopauză, dar fără un risc postmenopauză, decât cele care nu au raportat nicio activitate fizică viguroasă.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că variantele genetice care predispuneau femeile la perioade mai mari de timp petrecut sedentar, au fost legate de un risc cu 104% mai mare de cancer de sân triplu negativ în tipurile de tumori hormon-negative.
Ei au remarcat, totuşi, că dovezile care leagă comportamentul sedentar de riscul crescut de cancer de sân în general au fost slabe.
A fi activ, hormoni şi cancer
„Activitatea fizică ridicată şi timpul redus de sedentarism pot scădea riscul de cancer de sân prin scăderea adipozităţii (ţesutul gras din organism), influenţând benefic nivelurile hormonilor sexuali, îmbunătăţind disfuncţiile metabolismului şi scăderea inflamaţiei”, a comentat dr. Lee rezultatele, respectiv faptul că un stil de viaţă mai puţin sedentar poate reduce riscul de cancer de sân.
„Principalul mod prin care activitatea fizică reduce riscul de cancer de sân este prin scăderea nivelurilor de hormoni steroizi sexuali, nivelurile mai scăzute de estrogeni şi androgeni sunt legate de un risc mai scăzut de cancer de sân”, a declarat dr. Brigid Lynch.
A existat mai puţină certitudine cu privire la rolul timpului sedentar, studiile observaţionale au produs constatări contradictorii, dar acest studiu de randomizare mendeliană sugerează că perioadele lungi sedentare cresc riscul de cancer de sân, au spus autorii.
„Rezultatele cercetării noastre justifică o concentrare mai puternică pe creşterea activităţii fizice şi reducerea comportamentului sedentar, pentru un mai bun control al cancerului”, a mai spus dr. Lynch.
Cercetătorii au concluzionat că mai multe tipuri de dovezi sugerează acum că o activitate fizică mai mare şi un timp sedentar mai scăzut reduc, probabil, riscul de cancer de sân.
Unele limitări
Deşi studiul indică o legătură cauzală între nivelurile de activitate şi cancerul de sân, acesta are totuşi unele limitări, conform autorilor.
„Toate metodele de cercetare, inclusiv randomizarea mendeliană, au limitări”, a remarcat dr. Lynch. „Instrumentele genetice pe care le-am folosit au estimat un mic procent de variaţie a nivelurilor reale de activitate fizică; cu toate astea, ne-am aştepta, în mod normal, ca acest uşor bias să conducă rezultatele spre a nu prezenta niciun efect”, a precizat ea.
„Deoarece rezultatele studiului nostru de randomizare mendeliană sunt similare (deşi mai puternice) cu cele raportate de studiile observaţionale, putem fi siguri că există un efect cauzal între activitatea fizică şi cancerul de sân”, a precizat ea.
Dr. Lee a subliniat că studiul a inclus doar un număr mic de gene legate de activitatea fizică şi comportamentul sedentar şi că, probabil, sunt mult mai multe.
„Chiar şi aşa, acest lucru nu anulează concluziile cercetării; dacă avem cunoştinţe mai bune despre gene, descoperirile ar putea fi şi mai puternice ca magnitudine”, a menţionat dr. Lee.
„Ceea ce este raportat în acest studiu sunt asociaţii matematice. Sunt necesare studii practice suplimentare pentru a arăta definitiv bazele moleculare ale relaţiei dintre instrumentele genetice şi riscul de cancer de sân. Mai mult, instrumentele genetice au fost identificate iniţial la bărbaţi, astfel încât asocierea acestora cu activitatea fizică la femei este întemeiată”, a declarat dr. Zeynep Madak-Erdogan, profesor asociat de nutriţie la universitatea din Illinois Urbana Champaign, care nu a fost implicat în studiu.
