Cercetători de la universitatea de Stat din San Diego au identificat markeri genetici pentru tuberculoza miliară (M), o formă severă de tuberculoză, care ar putea îmbunătăţi detectarea timpurie a tulpinilor rezistente la medicamente, ajutând la prevenirea şi răspândirea bolii.
Peste un milion de oameni mor anual în întreaga lume din cauza tuberculozei. Problema pare să se agraveze pe măsură ce Mycobacterium tuberculosis, agentul patogen care provoacă TBC, continuă să dezvolte rezistenţă la antibioticele utilizate pentru tratarea bolii.
Pentru a testa dacă o persoană are o tulpină de TBC care nu va răspunde la tratamentul standard, clinicienii cultivă probe de mucus din tractul respirator pe care le bombardează cu antibiotice.
„Pentru că TBC se dezvoltă foarte încet, asta durează săptămâni. Până la aflarea rezultatelor, pacientul circulă şi poate răspândi TBC, în forme care ar putea fi rezistente la antibiotice“, spune Faramarz Valafar, profesor de sănătate publică la universitatea de Stat din San Diego.
Specialiştii au demonstrat că folosirea instrumentelor de diagnosticare moleculară sunt mult mai rapide. Testele pentru markerii genetici pot indica rezistenţa la medicamente, permiţând un tratament în timp util. Însă, în cazul tulpinilor rare de TBC, care prezintă mecanisme de rezistenţă la medicamente, acestea pot evita detectarea moleculară.
„Nu au markeri genetici specifici şi sunt rezistente. Acest lucru îi determină pe clinicieni să concluzioneze incorect că medicamentele standard TBC vor ucide bacteriile. Astfel, pacientului i se administrează medicamente greşite în timp ce el continuă să-i infecteze pe alţii săptămâni întregi, uneori luni, înainte de a realiza că medicamentele nu funcţionează. Ne dorim să prevenim acest lucru“, a explicat Valafar.
Cercetătorii au căutat să identifice ce mutaţii genetice rare sunt asociate cu rezistenţa la medicamente. Ei au obţinut probe de tuberculoză miliară din şapte ţări diferite, unde rezistenţa la antibiotice este frecventă. Oamenii de ştiinţă au văzut că unele probe au fost rezistente la medicamente, chiar dacă diagnosticarea moleculară nu indicase acest lucru.
„Mai întâi am confirmat că nu prezintă markeri cunoscuţi şi apoi am început să căutăm ce alte mutaţii apar exclusiv la aceste tulpini izolate, rezistente în mod inexplicabil“, a spus Derek Conkle-Gutierrez, doctorand în laboratorul lui Valafar, care a condus studiul pentru identificarea mutaţiilor genetice în TBC.
Cercetătorii au identificat un set de mutaţii genetice rare, care ar putea bloca medicamentul kanamicină (folosit în mod uzual în tratarea TBC-ului), să interfereze cu capacitatea agentului patogen de a sintetiza proteinele de care are nevoie, medicamentul devenind astfel inofensiv pentru agentul patogen. Un alt set de mutaţii poate face acelaşi lucru pentru medicamentul TB capreomicina.
Studiul a fost publicat luni, în revista Antimicrobial Agents and Chemotherapy.
„Rezultatele identifică potenţiali markeri, şi urmează acum cercetări pentru a confirma selectarea acestora pentru următoarea generaţie, mai cuprinzătoare, de platforme de diagnosticare moleculară“, a precizat prof. Valafar.
Având în vedere evoluţia rezistenţei la antibiotice, diagnosticarea cu ajutorul markerilor va trebui actualizată frecvent şi adaptată la diferitele regiuni ale lumii, unde rezistenţa la antibioticele pentru TBC este frecventă, spun specialiştii.
Utilizarea pe scară largă a antibioticelor a transformat medicina şi a salvat vieţi ani de-a rândul, dar agenţii patogeni bacterieni, cum este şi cazul tuberculozei M., au evoluat rapid, dezvoltând rezistenţă. Acest lucru se datorează şi faptului că tulpinile de bacterii care supravieţuiesc atacului acestor medicamente puternice adăpostesc mutaţii care le permit să persiste şi să se înmulţească. Utilizarea antibioticelor la animale, şi în infecţiile nonbacteriene, cum ar fi cele cauzate de viruşi, la om, a dus la exacerbarea fenomenului.
Se estimează că aproximativ un sfert din populaţia lumii este infectată cu TBC. Boala are o fază latentă şi una activă. Majoritatea oamenilor rămân în faza latentă, întrucât sistemul imunitar reuşeşte să ţină sub control încărcătura bacteriană. Aceştia nu prezintă simptome şi nu sunt contagioşi. În jur de 10% din aceste infecţii însă, se transformă în TBC activ. Pacienţii prezintă simptome şi pot transmite boala.
„Este o preocupare foarte importantă pentru sănătatea publică din întreaga lume şi din Statele Unite. Teama este că alte infecţii pulmonare precum Covid-19 ar putea copleşi sistemul imunitar şi ar putea declanşa TBC să intre în faza sa activă. Dacă se întâmplă acest lucru, TUBERCULOZA va deveni o problemă mai mare şi în lumea occidentală. Am văzut deja acest lucru în infecţiile cu HIV. Chiar dacă HIV nu este o boală pulmonară, slăbeşte sistemul imunitar şi duce la activarea TBC. Majoritatea pacienţilor care au HIV mor de TBC şi nu de HIV“, a mai spus prof. Valafar, care afirmă că mulţi americani au tuberculoză latentă.
Un vaccin eficient pentru TBC este extrem de necesar. Până atunci, îmbunătăţirea metodelor de diagnosticare pentru detectarea rezistenţei la antibiotice este importantă pentru controlul morbidităţii. În acest scop, laboratorul lui Valafar a primit recent o subvenţie pentru secvenţierea tuberculozei rezistente la medicamente din ţesutul pulmonar infectat.
„Vom putea astfel depăşi cu adevărat unele bariere cu care s-a confruntat până acum comunitatea ştiinţifică care cercetează tuberculoza“, a mai spus profesorul.
