O echipă de oameni de ştiinţă americani de la Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase (NIAID), din cadrul Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) au reuşit să descrie structura unei proteine cheie pe suprafaţa virusului hepatitei C (VHC) şi modul în care aceasta interacţionează cu receptorul său găsit pe unele celule umane. Rezultatele oferă noi indicii pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva VHC.
Hepatita C este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sanguină din Statele Unite. Deşi nu poate provoca simptome în stadiile incipiente, infecţiile cronice netratate pot duce la leziuni hepatice severe, cancer şi deces.
În mod îngrijorător, infecţiile sunt în creştere în rândul adulţilor tineri, în mare parte din cauza expunerii care rezultă din consumul comun de droguri injectabile. În prezent nu există niciun vaccin pentru a preveni infecţia cu VHC.
Virusul hepatitei C este de obicei transmis prin sânge, şi poate apărea în timpul naşterii sau, în cazul transfuziilor de dânge, cu sânge contaminat prin folosirea la comun a acelor şi a echipamentelor de injectare.
Deoarece VHC nu poate provoca nici un simptom ani de zile după infecţia iniţială, infecţiile progresează de multe ori nedetectate. Potrivit statisticilor americane se estimează că 2,4 milioane de persoane trăiesc cu infecţie cu hepatita C în Statele Unite şi mai mult de jumătate dintre ele dezvoltă o infecţie cronică.
VHC este principala cauză a cirozei, a insuficienţei hepatice care necesită transplant şi principala cauză de deces din cauza bolilor hepatice.
Deşi sunt disponibile medicamente antivirale eficiente pentru a trata infecţia cu VHC, acestea sunt scumpe şi nu împiedică reinfectarea.
În noua lucrare publicată în urmă cu trei zile în Nature, cercetătorii de la NIAID şi alte organizaţii descriu interacţiunea dintre o proteină exprimată pe suprafaţa VHC, cunoscută sub numele de HCV E2, şi un receptor numit CD81 găsit pe suprafaţa unor celule umane.
Cercetările anterioare arătaseră că anticorpii interferează cu interacţiunile dintre aceste două proteine. Acest lucru a sugerat că interacţiunea dintre HCV E2 şi CD81 a permis VHC să intre şi să infecteze celulele umane. Cu toate acestea, nu se ştia exact cum se întâmplă acest lucru.
Cercetătorii au reuşit să determine structura exactă a HCV E2 şi CD81 şi au studiat modul în care cele două proteine au interacţionat atunci când au fost expuse una la cealaltă în condiţii diferite. Ei au descoperit că, în condiţii acide, HCV E2 se leagă cu uşurinţă de receptorul CD81.
Odată ce interacţiunea dintre virus şi receptor începe, HCV E2 îşi schimbă forma pentru a facilita intrarea sa în celulă prin plasarea virusului în contact cât mai apropiat cu membrana celulară.
Identificarea acestor structuri şi modalitatea în care interacţionează între ele poate oferi bazele pentru un vaccin împotriva VHC, spune echipa care a făcut descoperirea.
Un vaccin ar putea determina o persoană să producă anticorpi specifici care să împiedice legarea HCV E2 cu CD81 oprind intrarea virusului în celulă şi prevenind astfel infecţia cu VHC.
