Cercetătorii au descoperit o legătură între tuberculoză şi cancer care ar putea duce la noi tratamente pentru boala bacteriană, care ucide peste 1,5 milioane de oameni în fiecare an, indică un studiu condus de facultatea de medicină a universităţii Stanford.
Studiul a constatat că leziunile din plămânii persoanelor cu infecţii active cu tuberculoză, numite granuloame, sunt pline de proteine imunosupresoare, cunoscute că reduc răspunsul imun al organismului în faţa celulelor canceroase şi a infecţiilor.
Anumite medicamente utilizate pe scară largă la pacienţii cu cancer vizează aceste proteine imunosupresoare iar acum cercetătorii propun studii clinice pentru a testa dacă aceste medicamente pot combate şi infecţia cu tuberculoză.
„Aceasta ar putea fi o schimbare de paradigmă în modul de abordare a tuberculozei, cu implicaţii reale, pragmatice, în tratamentul acestei boli. Studiul nostru sugerează că dacă nu abordăm aceste proteine imunosupresoare, nu putem obţine o angajare eficientă a sistemului imunitar pentru a lupta împotriva bacteriei tuberculozei“, a declarat dr. Mike Angelo, profesor asistent de patologie şi autorul senior al studiului, care a fost publicat luna trecută în Nature Immunology.
Cercetătorii au folosit o tehnică imagistică cu fascicul multiplex de ioni (MIBI-TOF), pe care au dezvoltat-o în 2016. MIBI-TOF utilizează un spectrometru de masă şi anticorpi special marcaţi pentru a urmări localizarea a zeci de proteine dintr-o probă de ţesut.
Oamenii de ştiinţă au folosit recent MIBI-TOF pentru a identifica tipul şi localizarea celulelor imune şi canceroase în tumorile pacienţilor cu cancer de sân triplu-negativ, informaţii care pot fi folosite pentru a afla mai multe despre biologia şi progresia acestui tip de cancer.
„Încercăm să ne concentrăm asupra bolilor umane care se manifestă în ţesutul solid şi care par să fie greu de rezolvat prin terapiile actuale“, a spus dr. Angelo.
Cercetătorii şi-au îndreptat atenţia către tuberculoză, întrucât boala bacteriană afectează milioane de oameni din întreaga lume şi este dificil de vindecat chiar şi prin terapia extinsă cu antibiotice. Boala este dificil de studiat în laborator şi din cauza lipsei de modele animale adecvate, dar şi pentru că probele conservate de ţesut pulmonar uman infectat sunt relativ rare, întrucât boala nu este de obicei tratată printr-o intervenţie chirurgicală.
„Tuberculoza este o povară globală masivă pentru sănătate. Dintr-un motiv necunoscut, de cele mai multe ori, sistemul imunitar nu reuşeşte să elimine bacteria care provoacă boala. Ne-am întrebat dacă nu cumva aceleaşi căi moleculare care protejează celulele canceroase de sistemul imunitar ar putea afecta şi răspunsul imun la bacteria tuberculozei“, a spus McCaffrey.
Cercetătorii au folosit MIBI-TOF pentru a cartografia localizarea proteinelor imunosupresoare (pe care le-au găsit şi la persoanele cu cancer de sân triplu-negativ), în granuloamele din plămâni şi alte ţesuturi, la 15 persoane cu TBC activ. Rezultatele au fost surprinzătoare, spun specialiştii.
„Am înregistrat unele dintre cele mai luminoase semnale pe care le-am văzut vreodată, chiar şi în când vine vorba de tumorile canceroase. Acest fapt indică aproape fără dubiu prezenţa proteinelor cheie imunosupresoare în granuloame“, a spus dr. Angelo.
Mai mult, cercetătorii au detectat niveluri ridicate ale proteinelor PD-L1 şi IDO1, care pot suprima răspunsul imun la cancer şi care se găsesc adesea în ţesutul tumoral. Aceste proteine sunt vizate deja de medicamente aprobate pentru cancer.
Când cercetătorii au studiat probe de sânge prelevate de la mai mult de 1.500 de persoane infectate cu TBC, au descoperit că nivelurile de PD-L1 se corelează cu simptomele clinice. Pacienţii asimptomatici sau cu o infecţie latentă a bolii au avut niveluri mai scăzute de PD-L1 în sânge şi au fost mai puţin predispuşi să progreseze la o infecţia activă faţă de cei cu niveluri mai ridicate de PD-L1.
De asemenea, pacienţii cu o infecţie activă care au fost consideraţi vindecaţi după tratament au înregistrat scăderi semnificative ale nivelului de PD-L1 din sânge în comparaţie cu cei care nu s-au vindecat.
„Am văzut o suprareglare foarte consistentă a acestor semnale în sânge, ceea ce este emblematic în cazul unui răspuns imunitar eşuat. Ele ar putea fi folosite pentru a anticipa progresia bolii“, a mai spus dr. Angelo.
Cercetătorii au descoperit că anumite celule imune din granuloame, macrogfagele, secretă niveluri ridicate de PD-L1 şi IDO1, precum şi o proteină numită TGF-beta care modulează, de asemenea, răspunsul imun. În plus, oamenii de ştiinţă au găsit dovezi care sugerează că ceste macrofage împiedică activarea celulelor T (alt tip de celule imune), pentru a lupta împotriva infecţiei.
„Este diferit de ceea ce vedem în tumorile canceroase, unde celulele T sunt atât de active încât devin epuizate şi ineficiente. Aici, se pare că nu sunt activate deloc. Acest lucru sugerează că PD-L1 şi IDO1 pot avea un rol important care împiedică ca răspunsul imun să se producă“, a explicat McCaffrey.
Cercetatorii vizează căile moleculare implicate în acest răspuns imun pentru a înţelege mai bine modul în care acestea ar putea fi reprogramate pentru a ajuta organismul să elimine bacteria tuberculozei.
„Teoria predominantă a fost că tuberculoza este o boală activată de disfuncţia celulelor T. Dar se pare că nu asta este toată povestea. Aacest studiu sugerează că disfuncţia macrofagelor ar putea juca un rol determinant care împiedică celulele T să-şi facă munca. Dacă este aşa, vorbim de o ţintă total diferită pentru medicamente, şi cel mai important este că instrumentele de care avem nevoie pentru a testa această ipoteză sunt deja aprobate pentru utilizare la om“ a concluzionat dr. Angelo.
