Rezultatele unui studiu condus de o echipă de oameni de ştiinţă de la facultatea de medicină a universităţii San Diego din California arată că stimularea de înaltă frecvenţă a măduvei spinării este mai eficientă şi îmbunătăţeşte ameliorarea durerii la pacienţii studiaţi pe o durată mai mare de timp faţă de stimularea de joasă frecvenţă.
Tratamentele actuale pentru durerile cronice de spate includ stimularea măduvei spinării cu impulsuri electrice cu ajutorul unui implantat care stimulează nervii din măduva spinării şi modifică sau blochează activitatea nervoasă, minimizând senzaţia de durere care ajunge la creier.
Abordarea este cel mai adesea folosită după ce opţiunile de tratament nechirurgicale nu reuşesc să ofere suficient ajutor.
Mecanismele care stau la baza modului în care funcţionează stimularea măduvei spinării nu sunt înţelese pe deplin, dar un studiu publicat în numărul online al revistei Bioelectronic Medicine a arătat că stimularea cu impulsuri de înaltă frecvenţă s-a dovedit mai eficientă pe o durată mai îndelungată de timp, faţă de stimularea cu o frecvenţă scăzută. Studiul a arătat şi o anumită variaţie a durerii percepute între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin.
Stimularea de joasă frecvenţă (50 Hz) a fost iniţial aprobată de FDA (Administraţia Americană pentru Alimente şi Medicamente), în 1989, ca tratament pentru durerile de spate şi de picioare greu de rezolvat.
În 2015, FDA a aprobat stimularea de înaltă frecvenţă (10,000 Hz), care oferă impulsuri de stimulare electrică mai scurte în durată, mai mici în amplitudine şi nu induc parestezii, senzaţia anormală de furnicături sau înţepături.
Studiul retrospectiv recent publicat a examinat 237 de pacienţi care au primit un tratament pentru stimularea măduvei spinării (SCS) între 2004 şi 2020.
94 de pacienţi (40 femei, 54 bărbaţi) au primit SCS de înaltă frecvenţă şi 143 de pacienţi (70 de femei şi 73 de bărbaţi) au primit SCS de joasă frecvenţă.
La trei şi respectiv şase luni după implantarea dispozitivului de stimulare, cercetătorii au descoperit că reducerea dureri percepute (PPR) la toţi pacienţii s-a îmbunătăţit în comparaţie cu valoarea iniţială, dar stimularea de înalătă frecvenţă a produs un PPR superior faţă de stimularea de joasă frecvenţă.
Totodată, stimularea de înaltă frecvenţă a fost asociată cu o utilizare mai scăzută a opioidelor pentru atenuarea durerii după încheierea tratamentului de stimulare.
Studiul a marcat diferenţe între sexe în ceea ce priveşte constatările astfel:
- Reducerea durerii percepute, în cazul participanţilor de sex masculin a fost semnificativ mai bună cu stimularea de înaltă frecvenţă la trei şi şase luni în comparaţie cu stimularea de joasă frecvenţă, în timp ce la femei acest lucru a fost valabil numai la momentul de şase luni.
- Bărbaţii care au primit o stimulare de joasă frecvenţă au folosit mai multe opioide după implant şi la şase luni, în timp ce femeile au consumat mai multe opioide după implant, la trei, şase şi au avut tendinţa de a utiliza mai multe opiacee şi la momentul de 12 luni.
„Cercetarea noastră a fost declanşată de o literatură în creştere conform căreia anumite căi imune contribuie în mod diferenţiat, în funcţie de sex, la procesele durerii cronice. Diferenţele specifice ale parametrilor de înaltă şi joasă frecvenţă în funcţie de sex, înregistrate în eficacitatea stimulării măduvei spinării şi în utilizarea opiaceelor, sunt cu siguranţă interesante“, a declarat autorul principal al studiului, dr. Imanuel Lerman, profesor de anestezie şi specialist în managementul durerii la UC San Diego Health.
"Este un prim pas în direcţia bună, dar în mod clar trebuie depuse mai multe eforturi pentru a caracteriza cu atenţie căile specifice de reglare a durerii în funcţie de sex, care s-ar putea dovedi receptive la anumite tipuri de neuromodulaţie sau terapii farmaceutice", a completat medicul.
