Opioidele, cum este şi morfina, reprezintă standardul de aur pentru tratarea durerilor osoase induse de cancer, însă o nouă cercetare a unei echipe americane a descoperit un mecanism prin care utilizarea cronică a morfinei ar putea amplifica durerea şi duce chiar la pierdere osoasă.
Potrivit Institutelor naţionale de sănătate (NIH), din Statele Unite, metastazele osoase apar frecvent atunci când cancerul se răspândeşte din locul iniţial în care a apărut într-o altă parte a corpului.
Aproape 70% dintre pacienţii cu cancer de prostată şi de sân şi aproximativ 30%-40% dintre pacienţii cu cancer pulmonar dezvoltă metastaze osoase.
Cel mai frecvent simptom al metastazelor osoase este durerea.
„Aceste constatări sugerează că morfina cronică pentru tratamentul unor lucruri cum ar fi cancerul metastatic ar putea să nu fie cea mai bună soluţie, deoarece este posibil ca aceasta să diminueze de fapt densitatea osoasă", a declarat autorul principal al studiului, Todd Vanderah, director al Centrului pentru durere şi dependenţă al UArizona Health Sciences.
Acesta este primul studiu care identifică un mecanism prin care morfina contribuie la creşterea pierderii osoase şi a durerii.
„Asta nu înseamnă că medicii ar trebui să elimine opioidele din planurile lor de tratament, dar evidenţiază necesitatea de a dezvolta terapii alternative care pot reduce riscul de efecte secundare ale opioidelor", a subliniat profesorul care este şi şeful departamentului de farmacologie din cadrul Colegiului de medicină UArizona-Tucson.
Cercetări anterioare în studii preclinice şi la om au sugerat că opioidele joacă un rol în pierderea de masă osoasă, mai multe studii legând utilizarea cronică a morfinei de o densitate osoasă mai mică şi de o creştere a numărului de fracturi de şold.
Echipa de cercetători a examinat modul în care morfina interacţionează cu receptorii opioizi-μ (mu) - care au un efect analgezic asupra circuitelor cerebrale - şi cu receptorul TLR4 (receptorul 4 Toll-like), şi au comparat efectele.
Receptorii opioizi mu sunt ţintele moleculare primare ale opioidelor şi sunt responsabili de controlul percepţiei durerii, precum şi de efectele secundare, cum ar fi recompensa, toleranţa, depresia respiratorie şi altele.
Receptorii Toll-like recunosc şi se leagă de molecule străine şi se găsesc adesea pe celulele imunitare, care, de obicei, cresc în număr atunci când se confruntă cu un inamic, cum ar fi cancerul.
Atât în modele de laborator, cât şi în modele preclinice de şoareci, cercetătorii au descoperit că atunci când morfina interacţionează cu TLR4, aceasta declanşează o cascadă celulară care a inclus creşteri ale inflamaţiei şi o creştere a activităţii şi producţiei de osteoclaste, care sunt celule care degradează osul.
Rezultatul a fost o pierdere osoasă mai mare şi o creştere a durerii.
Atunci când TLR4 a fost blocat, nu a existat nicio creştere a durerii sau a pierderii osoase din cauza morfinei.
Aceleaşi efecte nu au fost observate atunci când a fost testat receptorul opioid mu.
(Foto: În stânga, celule izolate din celule de cancer de sân au fost tratate cu RANKL, un factor de creştere care stimulează resorbţia osoasă, pentru a produce osteoclaste (roz). Când s-a adăugat morfină în cultura celulară (dreapta), numărul de osteoclaste a crescut, sugerând că morfina a stimulat producţia de osteoclaste. Credit: Universitatea din Arizona).
„Credem că morfina acţionează prin intermediul receptorului 4 toll-like pentru a creşte numărul de osteoclaste care sunt produse şi activitatea acestor osteoclaste", a spus Vanderah, care a explicat că, pe măsură ce osteoclastele consumă mai mult os, nivelul de durere creşte.
„În ansamblu, opiaceele cronice pot începe să sporească pierderea osoasă în orice afecţiune inflamatorie - dacă cineva are un sistem imunitar activat din cauza cancerului sau a artritei, de exemplu", a precizat el.
Sunt necesare cercetări suplimentare, a spus Vanderah, pentru a crea o înţelegere mai detaliată a modului în care opioidele acţionează nu numai asupra receptorilor de opioide cunoscuţi, ci şi la situsurile din afara ţintei.
Descoperirile viitoare ar putea ajuta la estimarea capcanelor terapeutice care apar în tratamentul durerii osoase induse de cancer şi ar putea duce la tratamente mai bune pentru pacienţi.
Acest studiu, publicat în Pain, s-a dezvoltat ca o ramificaţie a unuia dintre proiectele de cercetare ale lui Vanderah, în cadrul căruia canabinoizii sunt examinaţi pentru o potenţială utilizare ca tratament non-opioid pentru durerea osoasă indusă de cancer.
Cercetarea este în curs de desfăşurare.
