O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a anunţat că a identificat anticorpi care pot neutraliza varianta omicron dar şi alte variante SARS-CoV-2. Aceşti anticorpi ţintesc zone de pe proteina Spike care rămâne neschimbate pe măsură ce virusurile suferă mutaţii. Specialiştii le-au numit "zone conservate".
Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi de ritmul alarmant de răspândire a variantei omicron, care ar putea înlocui în curând varianta delta, dominantă în prezent la nivel global. Toate tratamentele autorizate utilizate în prezent pentru a trata Covid-19, care folosesc cocktailuri cu anticorpi, casirivimab şi imdevimab, împreună cu etesevimab şi bamlanivimab s-au dovedit în mare parte ineficiente împotriva variantei omicron. Până acum, un singur anticorp, sotrovimab, a reuşit să inhibe proteina Spike a variantei omicron a SARS-CoV-2.
Acum, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a identificat într-un studiu recent noi anticorpi cu spectru larg de neutralizare care pot ţinti zone mult mai stabilă de pe proteina Spike a noii variante dar şi a variantelor viitoare, zone ce rămân practic neschimbate pe măsură ce virusul suferă mutaţii. Concluziile studiului au fost publicate la finele lunii decembrie în revista Nature.
Identificarea unor ţinte pe proteina Spike pentru aceşti anticorpi cu spectru mai larg de neutralizare, ar putea face posibilă proiectarea de noi vaccinuri şi tratamente cu anticorpi care să fie eficiente nu numai împotriva variantei omicron, ci şi împotriva altor variante care ar putea apărea în viitor, a declarat David Veesler, cercetător la Howard Hughes Medical Institute şi profesor asociat de biochimie la universitatea de medicină din Seattle. „Descoperirea noastră ne spune că dacă ne concentrăm pe anticorpi care să vizeze aceste zone foarte stabile de pe proteina Spike, există o modalitate de a depăşi evoluţia continuă a virusului“, spune Veesler.
Varianta omicron are 37 de mutaţii în proteina Spike, pe care o foloseşte pentru a se lega de celule şi a le invada. Acesta este un număr neobişnuit de mare de mutaţii, iar specialiştii cred că aşa se explică în parte de ce varianta a reuşit să se răspândească atât de rapid, să infecteze persoanele care au fost vaccinate şi să-i reinfecteze pe cei care au fost infectaţi anterior.
„Principala întrebare la care am încercat să răspundem a fost: cum a afectat această constelaţie de mutaţii ale proteinei Spike din varianta omicron capacitatea sa de a se lega de celule şi de a se sustrage răspunsurilor anticorpilor sistemului imunitar", a explicat Veesler.
Împreună cu colegii săi Veesler speculează că numărul mare de mutaţii ale variantei omicron s-ar fi putut acumula în timpul unei infecţii prelungite la un individ cu un sistem imunitar slăbit sau prin saltul făcut de virus de la om la o specie de animale şi apoi înapoi la om.
Pentru a evalua efectul acestor mutaţii, cercetătorii au modificat un virus dezactivat, care nu se reproduce, realizând un pseudovirus care recreează o versiune sintetizată a variantei omicron, pentru a produce proteine Spike pe suprafaţa sa, aşa cum se întîmplă în cazul coronavirusurilor. Apoi au creat pseudovirusuri care aveau proteine Spike cu mutaţii omicron şi cu mutaţii ale altor variante mai vechi identificate iniţial în pandemie.
În primă fază, cercetătorii au vrut să afle cât de bine se pot lega diferitele versiuni ale proteinei Spike de proteinele de pe suprafaţa celulelor, pe care virusul le foloseşte pentru a invada celulele. Proteină se numeşte receptorul de legare a enzimei de conversie a angiotensinei 2 (receptorul ACE2).
Ei au descoperit că proteina Spike a variantei omicron a fost capabilă să se lege de 2,4 ori mai eficient decât proteinele Spike izolate din virusuri de la începutul pandemiei. „Nu este o creştere uriaşă, dar în epidemia de SARS din 2002-2003, mutaţiile proteinei Spike care au crescut afinitatea receptorilor au fost asociate cu o transmisibilitate şi cu o infectivitate mai crescute", a remarcat Veesler. De asemenea, cercetătorii au descoperit că varianta omicron a fost capabilă să se lege eficient de receptorii ACE2 la şoareci, sugerând că varianta omicron ar putea fi capabilă să facă „ping-pong" între oameni şi alte mamifere.
Cercetătorii au analizat apoi cât de bine anticorpii împotriva tulpinilor anterioare ale virusului protejează împotriva variantei omicron. Ei au făcut acest lucru folosind anticorpi de la pacienţi care au fost infectaţi cu versiuni anterioare ale virusului, sau care au fost vaccinaţi împotriva tulpinilor anterioare ale virusului sau care au fost infectaţi şi apoi vaccinaţi.
Ei au descoperit că anticorpii de la persoanele care au fost infectate cu tulpini anterioare şi de la cei care au primit unul dintre cele mai utilizate şase vaccinuri disponibile în prezent au avut o capacitate redusă de a bloca infecţia cu omicron.
Anticorpii de la persoanele care au fost infectate anterior şi de la cei care au primit vaccinurile Sputnik V, Sinopharm, precum şi o singură doză de Johnson & Johnson au avut o capacitate redusă sau aproape inexistentă de a bloca sau de a „neutraliza" intrarea în celule a variantei omicron. Anticorpii de la persoanele care au primit două doze de vaccinuri Moderna, Pfizer/BioNTech şi AstraZeneca au păstrat o oarecare activitate de neutralizare, dar redusă de 20 - 40 de ori.
Anticorpii persoanelor care au fost infectate s-au însănătoşit şi au făcut apoi două doze de vaccin au arătat o capacitate diminuată, de aproximativ 5 ori, demonstrând în mod clar că vaccinarea după infecţie este utilă.
Anticorpii de la un grup de pacienţi cu dializă renală, care au primit un rapel cu o a treia doză de vaccin ARNm produs de Moderna şi Pfizer / BioNTech, au arătat o capacitate diminuată de neutralizare de doar 4 ori. „Asta arată că o a treia doză este într-adevăr, foarte, foarte utilă împotriva omicron", a spus Veesler.
Toate tratamentele cu anticorpi autorizate sau aprobate în prezent pentru a fi utilizate la pacienţii expuşi la virus, nu au avut eficacitate sau au avut o eficacitate redusă semnificativ împotriva variantei omicron în testele de laborator. Excepţia a reprezentat-o anticorpul numit sotrovimab, care a avut o eficacitate redusă de doar două până la trei ori a activităţii de neutralizare, arată studiul.
Când au testat un grup mai mare de anticorpi generaţi împotriva variantelor anterioare ale virusului, cercetătorii au identificat patru clase noi de anticorpi care şi-au păstrat capacitatea de a neutraliza şi varianta omicron. Anticorpii vizează una dintre cele patru zone specifice ale proteinei Spike prezentă nu numai în variantele SARS-CoV-2, ci şi într-o familie întreagă de sarbecovirusuri. Aceste zone de pe proteine sunt mai stabile, deoarece îndeplinesc o funcţie esenţială pe care proteina ar pierde-o în cazul în care şi aceste zone ar suferi mutaţii. Specialiştii au numit aceste zone: „conservate".
Faptul că am descoperit că anticorpii sunt capabili să neutralizeze prin recunoaşterea zonelor conservate în atât de multe variante diferite ale virusului sugerează că proiectarea vaccinurilor şi a tratamentelor cu anticorpi care vizează aceste regiuni ar putea fi eficiente împotriva unui spectru larg de variante care apar prin mutaţii, a mai spus Veesler.
