Studiind sarcomul Ewing, un tip rar de cancer pediatric, o echipă de la Centrul Medical al Universităţii Georgetown, din Statele Unite, a descoperit o cale biologică care este activată atunci când ţesutul este privat de oxigen din cauza creşterii rapide a tumorii.
Folosind şoareci cu grefe de ţesut uman cu sarcom Ewing, cercetătorii au observat că activarea acestei căi le-a permis celulelor canceroase să facă modificări genetice, să producă metastaze osoase şi să prospere chiar şi atunci când au fost expuse la chimioterapie.
Calea identificată de oamenii de ştiinţă implică un receptor de pe suprafaţa unei celule canceroase, numit Y5R, care joacă un rol cheie în medierea efectelor privării de oxigen.
Când receptorul a fost blocat sau oprit, mutaţiile genetice au fost limitate, ceea ce a inhibat dezvoltarea metastazelor.
Cercetarea a fost publicată pe 28 aprilie, în Nature Communications.
În fiecare an, în jur de 200 de copii şi adulţi tineri din Statele Unite sunt diagnosticaţi cu o tumoră Ewing. Aproape jumătate din diagnosticele de sarcom Ewing sunt la persoane cu vârste cuprinse între 10 şi 20 de ani.
Dacă tumora s-a răspândit în zone îndepărtate în momentul diagnosticului, rata de supravieţuire de 5 ani este de 38%, iar dacă s-a răspândit la oase, supravieţuirea scade la 8 - 14%.
„În timp ce rolul unor mutaţii genetice rapide în stimularea creşterii cancerului este bine cunoscut, mecanismele care iniţiază aceste mutaţii nu sunt bine înţelese şi strategiile de prevenire a acestora lipsesc. Descoperirea implicării Y5R în iniţierea unor astfel de mutaţii genetice este importantă, deoarece ne oferă o ţintă pe care o putem viza şi bloca, încercând să evităm evoluţia genomului cancerului şi progresia tumorilor metastatice care sunt rezistente la chimioterapie“, a declarat Joanna Kitlinska, profesor asociat în departamentul de biochimie şi biologie moleculară şi celulară de la Georgetown, şi autor corespondent al studiului.
Standardul actual de îngrijire pentru sarcomul Ewing implică chimioterapie pentru uciderea celulelor, ceea ce poate afecta toate celulele din organism şi produce efecte secundare.
Nu există tratamente ţintite pentru mutaţiile genetice în managementul sarcomului Ewing, care ar putea face tratamentele mai puţin toxice, şi în special, lipsesc tratamente adecvate pentru pacienţii cu metastaze.
În prezent, există o serie de medicamente disponibile care vizează receptorul Y5R, acesta fiind implicat în reglarea aportului alimentar şi tulburări psihiatrice.
Mai multe medicamente care vizează Y5R au fost utilizate cu succes în studiile preclinice, iar unul dintre ele a fost utilizat în studiile umane pentru obezitate.
Cele mai multe dintre aceste medicamente sunt concepute pentru a bloca funcţiile din creier care inhibă aportul alimentar.
Potrivit cercetătorilor, principala provocare va fi aceea de a proiecta medicamente care să ţintească Y5R fără a traversa bariera hemato-encefalică, întrucât astfel de efecte nu sunt de dorit la pacienţii cu cancer.
„Vom continua cu experimentele pe şoareci pentru a încerca să identificăm mecanismele care declanşează răspândirea sarcomului Ewing la oase. Constatările ar putea fi relevante şi în alte tipuri de cancer cunoscute că au un nivel ridicat al expresie Y5R, inclusiv în neuroblastom, un alt cancer pediatric, precum şi în tumori maligne frecvente la vârsta adultă, cum ar fi cancerele de sân, prostată şi ficat“, a mai menţionat cercetătoarea de la Georgetown.
