Un studiu al cercetătorilor americani de la Norhwestern University a identificat 10 noi regiuni genetice asociate cu sindromul Brugada, o tulburare de aritmie cardiacă asociată cu moartea subită la adulţii tineri. Rezultatele extind posibilităţile de evaluare a riscurilor la indivizi şi oferă noi ţinte pentru studiul terapeutic, spun cercetătorii.
Sindromul Brugada (BrS) este o tulburare genetică caracterizată prin bătăi neregulate ale inimii (aritmii), care pun viaţa în pericol. Aproximativ 20% dintre cazuri prezintă variante genetice rare într-o genă ce codifică un canal cardiac de sodiu, care mediază bătăile inimii, dar alte gene cu predispoziţii dovedite au rămas în mare parte necunoscute.
„Înainte de această cercetare, se ştia doar de existenţa a două regiuni genomice asociate cu riscul sindromului Brugada, identificate de studiile asupra genomului. Datele din noul studiu extind foarte mult aceste cunoştinţe la 12 regiuni cu un total de 21 de semnale genetice, pentru a explica mai bine riscul pentru sindromul Brugada. Totodată, rezultatele oferă şi baza pentru un scor de risc poligenic, care poate fi utilizat pentru a evalua riscul la indivizi“, explică dr. Alfred George, profesor de farmacologie şi coautor al studiului.
Pentru a identifica noile gene, oamenii de ştiinţă au construit o bază de date care cuprinde aproape 3.000 de indivizi neînrudiţi între ei, din 12 ţări, şi care au BrS. Cercetătorii au efectuat analize de asociere la nivel de genom şi au comparat rezultatele cu 10.000 de indivizi fără BrS. Ei au descoperit zece regiuni noi ce prezintă 21 de markeri genetici diferiţi asociaţi cu BrS.
Multe dintre aceste regiuni sunt situate pe cromozomul 3 şi conţin gene care codifică două canale de sodiu, SCN5A şi SCN10A. Alte regiuni genetice au mai multe gene care codifică factori de transcriere pentru dezvoltarea inimii, sugerând că modularea canalelor de sodiu prin transcriere este un mecanism important în BrS.
Cercetătorii de la Northwestern au folosit tehnologia de editare a genelor, CRSIPR-Cas9, pentru a elimina o importantă genă cardiacă, MAPRE2, (microtubul), în celule umane, descoperind că gena este esenţială pentru stabilizarea reţelelor de microtubuli în cardiomiocite, celulele care se contractă pentru a controla bătăile inimii. În absenţa MAPRE2, canalele de sodiu din cardiomiocite devin mai puţin active.
Multitudinea de asocieri genetice descoperite în acest studiu indică faptul că BrS are o origine complexă, spune dr. George.
„Lucrarea susţine în continuare ideea că BrS nu este o simplă boală monogenică, ci mai degrabă o predispoziţie genetică complexă la aritmie cardiacă“, a concluzionat cercetătorul.
Studiul a fost publicat recent în Nature Genetics.
